România se pregătește pentru alegeri locale parțiale într-un context politic încins, cu 35 de primării vacante și negocieri intense între partidele mari pentru a nu se împărți voturile.

Miza cea mai importantă nu e nici măcar politică în sens abstract. E vorba de două orașe cu greutate: Timișoara, unde Dominic Fritz a fost forțat să demisioneze

din funcția de primar prin modificări legislative, și Sectorul 6 din București, vacant după alegerea lui Ciprian Ciucu ca primar general. În aceste două cazuri, negocierile arată clar cum funcționează vraful la vârf al politicii românești — nu prin competiție sinceră, ci prin alianțe și calcule de putere.

Conform informării transmise de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) președintelui Consiliului de Miniștri, situația se prezintă astfel: 35 de unități administrativ-teritoriale nu au primar în funcție, dintre care 34 sunt localități și una subdiviziune administrativă. Alte șapte cazuri sunt în litigiu — foștii

primari au contestat pierderea mandatelor și procesele încă se judecă. Până nu se clarifică juridic aceste șapte situații, alegerile nu se pot organiza acolo, dar în celelalte 35 de cazuri condiții sunt îndeplinite.

PSD vrea alegeri cât mai repede, calcul simplu: consideră că în scrutinul local poate să-și consolideze prezența și să recupereze mandate în localități cu o populație mai puțin mobilizată decât în alegerile generale. Strategia lor pentru Timișoara e elaborată: au testat deja în sondaje atât candidați din rândurile

proprii, cât și independenți cu reputație. Printre variantele evaluate se găsește și Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății — o mișcare semnificativă, care arată că PSD nu vrea un candidat din umbra, ci o figură cu vizibilitate națională.

De cealaltă parte, Dominic Fritz nu a renunțat la control. El a decis să-și concentreze susținerea pe Ruben Lațcău, viceprimar al Timișoarei în ultimii șase ani și

în prezent administrator interimar al orașului. Aici intervine partea care explică de ce negocierile sunt atât de intense: Fritz nu mai poate candida, dar poate influența rezultatul prin alegerea unui succesor din propriul ecosistem politic.

Calculul cel mai inteligent îl face, totuși, USR. Partidul nu are forță suficientă să câștige singur la Timișoara — știu asta clar. De aceea, negociază cu PNL o alianță pe principiul „candidat comun USR-PNL”. Scopul e transparent: să blocheze împărțirea voturilor dintre dreapta-centru și să ofere lui Lațcău (singurul

candidat care întruchipează continua administrației locale) o șansă reală. Contrapartida? USR va sprijini candidatul liberal pentru Primăria Sectorului 6 din București.

Sectorul 6 e o mișcare de compensare. Funcția a rămas liberă după ce Ciprian Ciucu a devenit primar general, iar Paul Moldovan, cunoscut drept colaboratorul apropiat al lui Ciucu, administrează interimar. E vorba să-l ții pe post și să convertești gestionarea interimară în mandat plin — o clasică în politica locală. Dacă USR acceptă să o susțină pe această „tabletă de schimb”, atunci alianța USR-PNL la Timișoara devine posibilă, iar cei doi (Fritz și Bolojan, premierul) au ceea ce le trebuie pentru a-și câștiga jocul cu PSD.

Ce înseamnă asta, de fapt? Că alegerile parțiale, dacă se vor organiza, nu vor fi o competiție între viziuni și programe pentru aceste orașe. Vor fi o demonstrație pură de cum negociază pactul de la vârf — cine cumpără ce, cine se dă deoparte, cine-și sacrifică candidatul pentru o monedă de schimb mai mare. Cetățenii din Timișoara și Sectorul 6 vor vota, dar rezultatul e deja semi-negociat în culisele unor birouri.

Rămâne o chestiune: când, de fapt, se vor organiza aceste alegeri? Guvernul nu a luat decizia, deși AEP a trimis informarea. E posibil ca întârzierea să fie intenționată — fiecare partid vrea timp să-și consolide poziția, să mai faca încă un sondaj, să-și îngrași candidații cu declarații și promisiuni. Guvernul știe că orice dată anunță, va declanșa o ofensivă în media și va muta electoratul.

Cazurile care încă sunt în litigiu adaugă și o dimensiune legală. Foștii primari care au pierdut mandatele prin schimbări legislative vor continua să se bată în instanță — și dacă câștigă vreo cauză, calculele se schimbă complet. Un primar repus în funcție pe cale judecătorească nu mai are nevoie de alegeri parțiale. E o variabilă pe care nici PSD, nici USR, nici PNL nu o pot controla pe deplin, ceea ce o face și mai periculoasă din perspectiva planurilor lor.

Până atunci, certificarea AEP rămâne doar o formalitate pe masă, iar partidele continuă negocierile ca și cum ar fi în culisele unui film de politică clasică. Cand — și dacă — data va fi anunțată, România va vedea cum se concretizează aceste alianțe și calcule. Ceea ce nu va vedea, cu siguranță, e o competiție sinceră pentru voturi.

DISCLAIMER!! Acest site este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică.