Viorica, o femeie nevoiașă din Iași, este una din multele persoane care au fost martore la binefacerile săvârșite de Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Femeia povestește că în urmă cu mai mulți ani a mers la racla Sfintei pentru a se ruga și la un moment dat i-a venit ideea să lase acolo, din puținul pe care îl avea, un bănuț. Când a ieșit din Catedrală, femeia a descoperit ceva ce a uimit-o, semn că Sfânta face minuni.

”Era imediat după revoluţie; aveam trei copii mici şi o duceam greu din punct de vedere financiar.

Într-o zi, după ce m-am închinat la Sfânta Parascheva, m-am gândit că ar fi bine să las şi eu un bănuţ pentru ajutor (pe atunci se puneau pomelnice şi bani chiar în racla sfintei).

După ce am scos banul din buzunar, mă gândeam: „Să-l las pentru pâine sau să-l pun la Sfânta?”. În cele din urmă, i l-am dăruit Sfintei, zicând în gândul meu că o să mă ajute să-mi cumpăr pâine la copii.

Când ies din Catedrală şi bag mâna în buzunar, m-am blocat: bănuţul era la loc”, povestește femeia pentru doxologia.ro.

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași

Creștinii ortodocșii o sărbătoresc, astăzi, ca în fiecare an, la data de 14 octombrie, pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași. De mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de bine­cu­vân­ta­re și însă­nă­to­șire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune.

Credincioșii creștini de pretutindeni o cinst­esc prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie care au loc în Catedrala Metropolitană din Iași, iar cei din Iași și din îm­pre­jurimi o cheamă în rugăciune, în orice clipă de cumpănă, cerându-i ocro­tire și ajutor.

În fiecare an, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, credincioșii obișnuiesc să meargă în pelerinaj la moaștele acesteia, dar și să respecte mai multe tradiții, obiceiuri și superstiții.

Sfânta Cuvioasă Parascheva este consi­derată, de altfel, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor mol­dovenii au simțit în viața lor lucrarea mi­nunată a harului dumnezeiesc a Cuvioasei Parascheva.

De multe ori, vin oameni de pe tot cu­prinsul țării să-și plece genun­chii în fața raclei cu cinstitele ei moaș­te, ca să mul­­țumească pen­tru ajutorul și binecu­vân­­tarea ce le lumi­nea­ză viețile.

Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învă­țătură în limba română despre viața sfin­­tei o găsim în „Cartea românească de în­vă­ță­tură” a Mitropo­litului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.

S-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei.Moștenind o mare avere de la părinți, îm­preună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dă­ruit săracilor partea ce i se cuvenea de moș­te­ni­re și, „părăsind frumusețea acestei lumi”, s-a re­­tras „în adâncul pustiei”.