Durere fără margini în Timiș, după moartea lui Casian Antonio Țăranu, un tânăr care avea toată viața înainte.

Casian s-a stins din viață în urmă cu două zile, răpus de o boală autoimună despre care medicii îi oferiseră speranțe că poate fi ținută sub control. Vestea dispariției sale a căzut ca un trăsnet peste familie, prieteni și toți cei care l-au cunoscut.

Casian era un tânăr ambițios, cu planuri mari de viitor. Își dorise o carieră militară și muncise din greu pentru a-și împlini visul. A învățat, s-a pregătit și a reușit să ajungă acolo unde își propusese, devenind angajat al Poliției de Frontieră.

Tocmai când viața părea să-i ofere tot ceea ce își dorise, destinul i-a schimbat brutal cursul. O boală autoimună i-a umbrit fericirea, deși existau speranțe că afecțiunea ar putea fi controlată.

Casian nu avea doar o carieră pe care și-o construise cu multă muncă. Își găsise și jumătatea, iubea și era fericit. Avea motive să privească înainte cu încredere, să viseze la o familie și la anii frumoși care ar fi trebuit să urmeze.

Din nefericire, toate aceste visuri au fost curmate mult prea devreme. Tânărul s-a stins din viață, lăsând în urmă o familie copleșită de durere și oameni care cu greu pot accepta că nu îl vor mai vedea.

Pentru cei dragi, pierderea lui Casian este cu atât mai greu de suportat cu cât nimeni nu se aștepta ca un tânăr aflat la începutul vieții să plece atât de repede.

Casian Antonio Țăranu rămâne în amintirea apropiaților ca un tânăr care a luptat pentru visurile sale și care, atunci când începuse să se bucure de împlinirea lor, a fost nevoit să înfrunte cea mai grea încercare.
Un destin frânt prea devreme și o durere pentru care familia sa nu poate găsi alinare.