Chilia de pustnic a părintelui Arsenie Boca, de pe Valea Sâmbetei, este un loc aproape inaccesibil, săpat în jgheabul unor pereţi prăpăstioşi de stâncă, pe care părintele sculptase chipul Maicii Domnului, transformând sălbăticia munţilor în altar de rugăciune şi meditaţie.

Părintele şi-a început chilia în timp ce se afla la Mănăstirea Sâmbăta. În anul 1943, la izvorul Văii Sâmbătă, lângă un povârniş aproape vertical, Părintele Arsenie Boca terasează stânca, foarte abruptă pe această parte a muntelui. În interiorul masivului de piatră, el scobeşte o deschizătura pe care o lărgeşte în interior, cu intenţia de a realiza o chilie în inima muntelui.

Nu părintele a săpat singur chilia, aşa cum se crede. Părintele a lucrat cu oameni. În interiorul masivului, “scobeşte” o deschizătura cu înălţimea 1.65-1.75 metri şi lăţimea de 0.80 metri, pe care o lărgeşte în interior, cu intenţia de a realiza o chilie în “inima” muntelui. Ivindu-se fisuri în stâncă, construieşte o schelă suspendată în faţă, spre cursul văii, şi sapă o deschidere boltită de aproape 2 metri, înaintează cam 1 metru, după care lucrarea se opreşte. Chilia e un început, un hol din care urmă să se desfacă o cameră în stânga.

“A renunţat pentru că a constatat că se infiltrează apă. Părintele a renunţat la această lucrare şi din motivul acesta, dar şi din teama de a nu se face o legătură greşită între partizanii care se ascundeau prin aceşti munţi şi el. Părintele Arsenie Boca a fixat un loc socotit de retragere, care până la urmă nu a fost de retragere, nici pentru el şi nici pentru altcineva, pentru că e în apropiere o cabană turistică”. (Arhimandritul Teofil Părăian)

Chilia Părintelui Arsenie Boca se află pe versantul vestic al căldării Valea Sâmbetei, la o altitudine de aproximativ 1.600 de metri.