Mi-au tremurat mâinile când am continuat scrisoarea. Petru îmi mărturisea că aflase adevărul cu doar câțiva ani înainte: Andrei, fiul pe care îl crescuse timp de 56 de ani, nu era copilul biologic al răposatei sale soții. Fusese adoptat ilegal prin intermediul unui medic care le spusese unor mame tinere că bebelușii lor muriseră la naștere.

Numele meu apărea în documentele originale. Băiatul despre care eu crezusem o viață întreagă că fusese îngropat era Andrei.

Petru mă căutase după ce descoperise adevărul și aflase că locuiam chiar în acel cămin. De aceea se mutase acolo. La început voise doar să mă cunoască și să găsească o modalitate de a-mi spune adevărul. Dar, pe măsură ce ne apropiam, se îndrăgostise de mine și nu mai găsise curajul să distrugă viața pe care Andrei o cunoscuse timp de peste jumătate de secol.

În plic se aflau certificatul original, dosarele medicului și rezultatul unui test ADN făcut de Petru folosind o probă păstrată de la Andrei. Avocatul mi-a spus că nu exista nicio îndoială: Andrei era fiul meu.

Petru nu-mi lăsase averea. Cea mai mare parte rămânea celor trei copii ai săi. Mie îmi lăsase apartamentul în care trăiserăm împreună, suficienți bani ca să nu mai depind vreodată de cămin și, mai important, toate dovezile despre fiul meu.

Când Andrei a fost chemat la avocat și a aflat adevărul, prima lui reacție a fost furia. A spus că este imposibil și că eu încerc să-i distrug familia. Apoi a văzut actele, fotografia și înregistrarea video pe care Petru o făcuse înainte să moară.

După aproape o oră de tăcere, Andrei s-a așezat lângă mine. Avea 56 de ani, dar în acel moment părea un copil speriat. M-a întrebat un singur lucru: — Tu chiar ai crezut în toți anii ăștia că am murit?

Am început să plâng și i-am spus adevărul: — În fiecare an, de ziua în care te-am născut.

Andrei m-a îmbrățișat pentru prima dată în acea zi. Nu am încercat să înlocuiesc mama care îl crescuse și nici el nu a încercat să recupereze 56 de ani într-o săptămână. Am început pur și simplu cu o cafea, apoi cu o cină, apoi cu duminici petrecute împreună.

Abia atunci am înțeles de ce Petru mă căutase cu adevărat. Se apropiase de mine din cauza unui secret, dar se căsătorise cu mine din dragoste. Iar ultimul lui dar nu fusese averea. Fusese fiul pe care îl plânsesem o viață întreagă.