Două infracțiuni de ultraj — asta e acuzația pe care o primește Diana Șoșoacă din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Europarlamentara a fost trimisă în judecată în stare de libertate după ce, pe 15 decembrie 2024, a injurat și amenințat doi polițiști care au venit la domiciliul ei.
Totul a pornit de la gestul din turul unu al prezidențialelor din 2024, când Șoșoacă a publicat imagini din cabina de vot — o încălcare gravă a legii care interzice oricine să facă fotografie sau înregistrare video în locul de votare. Pentru acest fapt a fost sancționată cu o amendă contravențională. Pe 15 decembrie, polițiștii din cadrul unei secții din București s-au deplasat la adresa locuinței sale pentru a-i înmâna documentul oficial. Aici a început comportamentul care acum o pune în fața justiției.
Conform actului de acuzare, în momentul în care polițiștii și-au declarat calitatea și au explicat motivul vizitei, Șoșoacă era în ceea ce procurorii descriu drept o „vădită stare de surescitare”. Aceasta s-a bazat pe statutul ei de demnitar, folosind expresia „Eu sunt europarlamentar. Ce căutați la un europarlamentar acasă” — o propoziție care denota percepția sa că statutul politic ar trebui să o scutească de obligațiile civice normale pe care le au ceilalți cetățeni.
Dar gestul politic n-a stăvilit pe nimeni. După refuzul de a primi amenda, Șoșoacă a urmat pe stradă pe polițiști, le-a adresat cuvinte jignitoare și amenințări directe. Expresiile folosite — „fir-ar mama lor de scârbe”, „mama voastră de nenorociți ordinari”, „scârbe nenorocite” — sunt catalogate drept ultraj la adresa unui reprezentant al autorității. Dar nu s-a oprit aici.
Ceea ce agravează cauza e că Șoșoacă a continuat atacurile și după plecarea polițiștilor, via transmisiuni live pe TikTok și Facebook. În aceste clipuri, europarlamentara a folosit expresii precum „dacă n-oi pune eu bâta pe ăștia până la urmă”, „cred că-mi iau armă. Cum se apropie unul de mine, îi zbor creierii”, „deci într-o zi, cred că dau cu ei de toți pereții” și „O să angajez niște bodyguarzi să-i las acasă. Cum se apropie unul de ușă, pac, să-i zboare creierii”. Aceste cuvinte nu au fost aruncate în aer — polițiștii au văzut înregistrările, ceea ce i-a pus într-o stare de temere direct măsurabilă.
Mecanismul legal din spate e clar. Legea penală românească penalizează ultrajul ca infracțiune — nu injuria simplă, care ar fi o contravenție, ci ultrajul propriu-zis, care e considerat o infracțiune mai gravă atunci când e îndreptată împotriva unui funcționar în exercitarea atribuțiilor sale. Pentru un europarlamentar, chiar dacă e o figură publică apăsată de responsabilități europene, refuzul de a-și îndeplini obligațiile de cetățean român și amenințarea apoi a funcționarilor care execută legea nu beneficiază de vreo imunitate specială.
Faptul că Șoșoacă a fost trimisă în judecată în stare de libertate înseamnă că, deocamdată, nu a primit o măsură de control — cu alte cuvinte, nu e sub arest, nu e sub control judecătoresc obligatoriu. Cercetarea va continua la tribunal, unde procurorul va prezenta integral rechizitoriul și-și va susține acuzațiile pe baza martorilor și a înregistrărilor video pe care le deține. Orice condamnare din partea curții ar putea duce la pedeapsă penală — care pentru ultraj pe termen scurt variază, dar nu e nici ușor de scăpat.
Cazul pune în evidență o problemă mai largă: cum anume funcționării statului — inclusiv doi polițiști care încercau să-și facă datoria — ar trebui să primească tratament din partea demnitarilor care nu sunt de acord cu legi. Statutul de europarlamentar nu exclude nici pe departe responsabilitatea penală sau civică. Proceduri similare de urmărire au fost inițiate și pentru alte personalități publice care au deschis dosare de acuzații; pentru Șoșoacă, însă, cumulul comportamentului — refuzul, urmăritul, injuria verbală directă și amenințările pe live — a creat un dosar substanțial.
Următorul pas va fi procesul propriu-zis, unde Șoșoacă va putea să-și prezinte apărarea și să conteste acuzațiile. Până atunci, aceasta rămâne în stare de libertate, iar lipsa unei măsuri de control va permite europarlamentarei să-și desfășoare activitățile normale. Totuși, dacă o instanță decide că dovezile sunt suficiente — videoclipurile, mărturisirile polițiștilor, raportul de intervenție — riscul unei condamnări e destul de real. Cazul servește ca amintire că nici măcar statutul politic nu te scutește de legile care se aplică oricui altui cetățean al României.
DISCLAIMER!! Acest site este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică.