Curția de Apel București a luat o decizie care schimbă peisajul dosarului Nordis: o parte semnificativă din sechestrul pus pe apartamentele din Mamaia — evaluate la aproximativ 100 de milioane de euro — a fost ridicată. Pe hârtie, sună ca o victorie pentru acuzați.

Scandalul Nordis nu e o știre de azi. A pornit din urmărirea unei emisiuni de investigație în octombrie 2024, iar procurorii DNA au intrat în acțiune în februarie 2025. Zeci de descinderi, rețineri și apoi

eliberări — Vladimir Ciorbă, considerat creierul acestei afaceri, și soția sa, Laura Vicol, fost deputat PSD, au fost eliberați din arest. Dar pentru cei care au scos bani din buzunar cu speranța unei locuințe la mare, legalitatea procedurii contează mai puțin decât o întrebare simplă: când îmi primesc apartamentul sau banii înapoi?

Ridicarea sechestrului nu e o decizie pur tehnică. E o decizie cu implicații masive. Atunci când un judecător ridică sechestrul asigurător — adică acel instrument care, în teorie, protejează viitorile despăgubiri ale păgubiților — înseamnă că persoanele acuzate pot dispune liber de bunurile respective. Pot să le vândă, să le dea în gaj, să le transfere, orice. Aceasta e chestia care-i nemulțumește cel mai

mult pe avocații păgubiților. Ei spun clar: dacă bunurile dispar de sub nas, recuperarea celor 162 de milioane de lei devine imposibilă. Și nu e paranoia. E o practică cunoscută în cazurile de fraude masive.

Complexul imobiliar în sine povestește o istorie pe care românii au mai auzit-o. Pornit cu promisiuni de lux și finalizare în timp util, proiectul din Mamaia s-a oprit undeva între întrebări și beton nefinalizat. Astăzi, porțile sunt încuiate. Intrând pe șantier — dacă ai putea — ai vedea ferestre lipsă, schele încă montate după ani, structuri care așteptă doar o mână de muncitori care nu mai vin.

Mulți dintre cei care au cumpărat au făcut asta în 2021. Trei ani și jumătate mai târziu, situația e identică. Doar că situația lor financiară s-a agravat: unii au luat credite pentru diferență, alții au amanat planuri de viață, iar redacția cunoaște cazuri de divorț indirect cauzate de tensiunile legate de bani investiți și pierduți.

Cifrele spun tot. Trei sute treizeci și nouă de persoane au plătit pentru apartamente în Mamaia. Alte 100 au cumpărat în Sinaia, unde literalmente nu s-a construit nimic — o pagubitoare a descris-o ca „a da bani pe un desen”. În total, 439 de cumpărători din Mamaia au investit 162 de milioane de lei. La aceștia se adaugă 62 de creditori — furnizori, constructori secundari, alte părți afectate de prăbușire. Suma totală pe care oamenii asta încearcă să o recupereze depășește 193 de milioane de lei. E o cifră care lasă fără cuvinte. E mai mare decât bugetul anual al unor primării mici din România.

Decizia de ridicare a sechestrului vine de la Curția de Apel București. Justiția funcționează, pe hârtie. Dar ce înseamnă, de fapt, pentru omul care și-a dat pensiile, economiiile unei vieți pe un apartament care nu va veni niciodată? Înseamnă că oamenii acuzați — Vladimir Ciorbă și Laura Vicol, în special — pot acum să dispună de acele bunuri imobiliare fără restricții. Și aici e punctul critic.

Avocații păgubiților au avertizat deja Curția: riscul ca bunurile să fie înstrăinate e major. Asta nu e o teorie. E o practică obișnuită în cazurile de delapidare, unde acuzații încearcă să-și pună cu iuțeală activele în siguranță, transferate unor rude, unor intermediari, lăsând păgubiții cu sentențe judecătorești greu de pus în practică.

Dosarul în sine nu s-a niciodată trimis în judecată. E încă în anchetă, în fază de urmărire penală. Ceea ce înseamnă că Nordis e, din punct de vedere legal, încă o acuzație, nu o condamnare. Dar pentru cumpărători, rapiditatea e esenție. Fiecare lună în care sechestrul e ridicat e o lună în care, teoretic, activele dispar. Și nu e doar teorie. Există precedente în România unde asemenea transferuri au fost fait, iar anul mai târziu, actele judecătorești nu au putut opri ceea ce era deja făcut.

Ce urmează e incert și glas. DNA va trebui să finalizeze cercetarea și să trimită dosarul la tribunal. Poate lucrează la asta, poate nu. Paralel, păgubiții și reprezentanții lor legali vor trebui să inițieze cereri de interes civil ca să-și protejeze drepturile — dar aceasta e o cale lungă și costisitoare. Guvernul n-a anunțat niciun fond de protecție pentru cumpărători de imobile în fraude. Institutiile de control imobiliar n-au prevenibil situații de acest gen. Și în sfârșit, cetățenii asta — 439 de oameni — rămân în încertitudine și teamă. Asta e adevărul care rămâne: într-o țară cu o economie în creștere și oameni care vor doar o locuință sigură, sistemul le-a permis un joc în care au pierdut bani pe care nu-i vor mai vedea niciodată.

DISCLAIMER!! Acest site este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică.