Amintirile copilăriei par să devină tot mai prețioase într-o lume în continuă schimbare. Cei născuți înainte de 1980 se rememorează acum, în anul 2017, cu nostalgie, cum casa părinților lor este acum de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o. Realitatea bate la ușă, ne dăm seama că vom plăti pentru casele noastre în jur de 50 de ani.

În timp ce amintirile despre primii pași pe lună sau războaie sângeroase ne lipsesc, nu putem uita de jocurile pe care le jucam în copilărie cum ar fi „Ascunselea” sau „Castel”. Fără a uita de telefoanele cu fișe sau petrecerile video, unde închiriam un video și ne uităm la filme timp de două zile închise în casă.

Moda anilor ’80 era plină de geci de blugi de la turci, pantaloni evazați și branduri ca Lee sau Puma. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Și la grădiniță am învățat poezii în română, nu în engleză. Nu putem uita de cântecul „Mulți ani trăiască” pe care îl cântam la aniversări, nu „Happy Birthday”.

Seriale precum „Pasiuni”, „Sunset” sau „Dallas” erau cele care ne țineau cu sufletul la gură. Iar reclamele de pe posturile străine ne făceau să abia așteptăm să vină și la noi guma Turbo sau puștile cu apă, între timp ne consolam cu Tango cu vanilie și ciocolată.

Muzica era diversă, noi am ascultat de la Metallica, Ace of Base, DJ Bobo, Michael Jackson, până la Backstreet Boys și Take That. Încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu știa pașii, dar toți dansam!

Am citit cărți precum „Licurici”, „Pif”, „Cireșarii” și am băut „Cico” și „Zmeurată”. În acel timp, sucurile „de la TEC” erau considerate un lux, fără să ne fie teamă că „au prea multe E-uri”. Iar la școală, beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruși.

Nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieșim afară, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri Tetris de care ne plictiseam după o lună. La petreceri, jucam „Fântânița”, sau „Flori, fete sau băieți”, sau „Adevăr sau Provocare”, orice ne dădea un pretext să „pupăm pe gură” pe cine „iubeam”.

Dar, surprinzător, încă mai suntem în viață, deși am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere și cotiere, nu am avut scaune speciale în mașini și nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greșeală pe jos.

Am fost martorii a trei schimbări de bancnote și monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care încă mai ținem minte emisiunea „Feriți-vă de măgăruș”. Dacă te regăsești în aceste rânduri, ești de-al nostru!