Marturisesc batranii de pe valea Bistritei ca prin anii 1934-1935, in satul Izvorul Muntelui, Ceahlau, s-a petrecut un fapt cu totul neobisnuit. O fata din sat, ca de 20 de ani, necasatorita, pastea oile pe munte. Iar din lucrarea vrajmasului, un taran a cazut cu dansa in pacat. Fiindu-i rusine sa n-o afle parintii si-a ucis mai inainte de vreme pruncul.
Apoi rusinandu-se si de preotul satului, nu si-a marturisit acest greu pacat al desfranarii si uciderii. Insa sufletul acesta avea mare evlavie la Maica Domnului, inaintea careia se ruga si plangea ziua si noaptea, sa-i ierte pacatul acesta si sa-i ceara mila de la Domnul. Dupa cativa ani, fata s-a imbolnavit si a murit. A treia zi a venit preotul si mult popor si s-a inceput slujba de inmormantare.
Dupa terminarea trisaghionului si a praznicului in familie, pe cand sa porneasca cu moarta spre biserica, iata ca se destepta raposata, misca putin capul si incepe a striga: – Parinte, parinte, vino incoace… nu te teme! Cu sfintia ta am treaba… Eu am facut un pacat mare in viata si m-am rusinat sa-l spovedesc. Dar pentru ca am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine inaintea Mantuitorului si mi-a trimis sufletul in trup, ca sa-mi spovedesc pacatul pe pamant, caci pe pamant l-am facut… Lumea uimita, s-a retras afara, iar fata s-a marturisit la preot de pacatele sale, cu multe lacrimi.
Apoi rudele au imbulzit-o in jurul sicriului, cu tot felul de intrebari: – Cum este dincolo? Ce ai vazut acolo? Ai vazut fericirea raiului? Dar muncile raiului? – Cum este dincolo, nu pot sa va spun. Atat va pot spune, ca asa cum este aici, pe pamant, unde fiecare este scris la primarie cu tot ce are, tot asa si dincolo, fiecare este scris la primarie cu tot ce are, tot asa si dincolo, fiecare este scris cu tot ce a facut, bun sau rau… Va rog cu lacrimi, sa fiti spovediti fiecare de toate pacatele, ca ce se dezleaga pe pamant, se dezleaga si in cer… Dincolo nu mai este pocainta si nici Maica Domnului nu se roaga pentru pacatosi. Tot ce ati facut pentru mine, rugaciuni si pomana sunt primite. Continuati! Si a adormit din nou raposata.
”Istorioare duhovnicesti”, Protos. Ioanichie Balan