— Ce-ai adus? — Lidia Doran s-a uitat la pachetul de brânză de vaci cu dezgust. — Oana, nu poți cumpăra una decentă?
— Decentă? — Oana a pus sacoșele pe masă. — Asta e cea de nouă la sută grăsime, exact cum ai cerut.

— Am cerut fără grăsime! — vocea soacrei a devenit mai ascuțită. — Am stomacul sensibil, iar tu-mi cumperi așa ceva!
— Lidia Doran, dumneavoastră ați spus nouă la sută. — Oana a început să scoată celelalte cumpărături. — Chiar am notat.
— N-ai notat nimic! — soacra a smuls bonul. — Câți bani ai cheltuit! Ai cumpărat pâine scumpă și cârnați greșiți!

— E aceeași pâine pe care o luăm mereu. — Răbdarea Oanei se diminua rapid. — Cârnații nu au aditivi, exact cum îi place lui Andrei.
— Să nu mă contrazici! — Lidia a ridicat mâinile spre tavan. — Ce fel de noră ești tu? Nu poți economisi bani, nu poți găti!
— Ce am gătit greșit? — Fața Oanei s-a înroșit.

— Supa de ieri era doar apă! Carnea era tare, cartofii nefierți!
— Carnea era proaspătă, am fiert-o două ore. — Oana se abținea cu mare efort. — Cartofii erau pufoși.
— Nu te certa! — soacra și-a pus mâinile în șolduri. — Gătesc de patruzeci de ani, iar tu încerci să-mi demonstrezi ceva!

Tensiuni în casă

Andrei a intrat în cameră. Cămașa îi era descheiată, cravata slăbită. Fața îi era roșie de iritare.
— Ce-i cu tot țipătul ăsta? — a lătrat soțul. — Tocmai am venit acasă de la muncă și aici sună a piață!
— Fiule! — Lidia și-a înmuiat instantaneu tonul. — Oana a cumpărat iar lucruri greșite. Cheltuiește bani, dar degeaba!

— Mama are dreptate! — Andrei nici măcar n-a ascultat explicațiile soției. — De câte ori trebuie să-ți spun — economisește bani!
— Andrei, am cumpărat totul de pe listă. — Oana s-a întors spre soțul ei. — Mama ta a cerut brânză de vaci de nouă la sută grăsime.

— Nu minți! — Andrei a izbucnit. — Mama are dreptate!
— A cerut fără grăsime! — soacra a sărit în ajutor. — Iar asta a adus ceva complet diferit!
— Lidia , dumneavoastră singură… — a început Oana.
— Ce vrei să spui „dumneavoastră singură”? — Andrei a făcut un pas spre soția lui. — Crezi că mama mea e proastă?

— Nu-mi răstălmăci cuvintele. — Vocea Oanei a tremurat. — Vreau doar să lămuresc asta.
— Nu e nimic de lămurit! — Andrei a gesticulat sălbatic. — Mama a zis așa, deci așa e!
— Mama a zis, mama are întotdeauna dreptate… — Oana a clătinat din cap. — Ai uitat că mama locuiește în apartamentul nostru?
— Ce?! — Andrei a fost uluit de surpriză. — Ce-ai zis?

— Ce-am zis. — Oana s-a îndreptat. — Apartamentul e al nostru, și locuim trei aici.
— Cum îndrăznești! — Lidia a pufnit indignată. — Ingrată! Te ajut, iar tu-mi vorbești așa!
— Ajut? — Oana a râs amarnic. — Stați acasă toată ziua, căutați nod în papură la orice!

— O Oana! — Andrei a strigat. — Cere-i scuze mamei imediat!
— Scuze pentru ce? — soția l-a privit pe soțul ei. — Pentru că spun adevărul?
— Pentru ce spui! — Andrei s-a apropiat. — Mama m-a născut și m-a crescut! Iar tu cine ești?

— Soția ta! — Oana a rămas pe poziție. — Și stăpâna acestei case!
— Nu ești nicio stăpână! — Andrei a țipat. — Cât timp mama e în viață, ea e șefa aici!
— Fiule, nu te îngrijora! — Lidia l-a mângâiat pe Andrei pe mână. — Nu te enerva din cauza ei.

— Ba da! — soțul s-a întors spre soție. — Fă-ți bagajele și pleacă!
— Ce? — Oana a clipit, nevenindu-i să creadă ce-a auzit.
— Ieși din casa mea! — Andrei a repetat. — M-am săturat de plângerile tale!
— Din casa noastră? — Oana a a rostit încet fiecare cuvânt. — Apartamentul e înregistrat pe amândoi.

— Voi cere divorțul! — Andrei a fluturat din mână. — Voi lua tot, ai să vezi!
— Așa e, fiule! — soacra a aprobat. — Nu e niciun motiv să o ții aici!
— Andrei, ești serios? — Vocea Oanei s-a înmuiat. — Mă dai afară din propria mea casă?
— Trebuie să-ți respecți mama! — Andrei a arătat spre soția lui. — Și tu ești nepoliticoasă și obraznică!

— Mă apăr! — Oana a strigat. — De atacuri constante!
— Atunci te aperi prost! — soțul a rânjit. — Du-te și plânge-te mamei tale!
— Fiule! — Lidia și-a îmbrățișat fiul de umeri. — De ce ai nevoie de o asemenea soție?

— Nu plec nicăieri! — Oana și-a încrucișat brațele. — Acesta e și apartamentul meu!
— Al tău? — Andrei a pufnit. — Ai uitat cine a plătit ipoteca?
— Am plătit-o împreună! — Oana a ridicat bărbia. — Și eu am muncit!
— Muncit… — a spus soțul cu dispreț. — Ai adus acasă mărunțiș!

— Mai mult de jumătate din ipotecă a fost plătită din salariul meu! — Vocea Oanei a devenit mai puternică. — Și documentele vor dovedi asta!
— Nu vei locui în apartamentul nostru! — Andrei a strigat, fluturând din brațe. — Am să-ți fac viața un iad!

— A noastră! — a repetat Oana.
— Am un prieten avocat! — Andrei a înfipt un deget în aer. — O să-ți arate el locul tău!
— Lasă-l să explice! — Oana nu s-a clintit. — Legea e de partea mea!
— Ce știi tu despre legi! — soțul a râs. — Sorin Manolescu al meu se va ocupa de tot!

— Fiul are dreptate! — Lidia a intervenit. — De ce avem nevoie de o asemenea vecină?
— Nu sunt o vecină! — Oana a strigat. — Sunt o soție!
— Ai fost o soție! — a corectat Andrei. — Acum ești un nimeni!

Soțul a prins mâna Oanei. A tras-o spre ușă. Lidia a împins-o din spate.
— Dă-i drumul! — Oana s-a zbătut. — Asta e ilegal!
— Ilegal? — Andrei și-a târât soția spre ușă. — Atunci trăiește pe stradă!

Ușa s-a trântit. Oana a înghețat pe palierul scării. Doar geanta ei în mâini. Cheile au rămas înăuntru.
Vecina mătușa Zina a scos capul din apartamentul ei.
— Oana, ce s-a întâmplat? — bătrâna și-a strâns halatul.
— M-au dat afară… — Oana a scos cu greu. — Din propriul meu apartament…

— Te-au dat afară? — mătușa Zina a fost indignată. — Cum îndrăznesc!
— Îndrăznesc… — Oana a zâmbit amar. — Se pare că pot.
— Vino la mine! — mătușa Zina a deschis larg ușa. — Bem un ceai și vorbim!

Dreptate în instanță
A doua zi dimineață, Oana stătea în fața tribunalului. În mâini avea actele de divorț. Al doilea set — pentru partajarea proprietății.
— Soțul dumneavoastră v-a dat afară din apartament? — a întrebat grefierul.
— Da, împreună cu mama lui. — Oana a dat din cap. — Cu forța.

— Aveți martori? — femeia a notat mărturia.
— Vecina a văzut. — Oanaa dat adresa. — Zina Tanasie.

Procesul judiciar s-a târât timp de trei luni. Andrei a venit cu un avocat. Un bărbat sumbru, într-un costum scump.
— Clienta mea are dreptul la jumătate! — a declarat avocatul Oanei.
— Clientul meu a plătit singur ipoteca! — a obiectat Sorin Manolescu.

— Avem documente! — avocatul Oanei a întins hârtiile pe masă.
Lidia a stătea în sală. Șoptind ceva la urechea fiului ei. Făcând fețe nefericite.
— Onorată instanță! — avocatul Oanei s-a ridicat. — Reclamanta a făcut plăți egale!
Judecătoarea a studiat extrasele de cont, adeverințele de la angajator, documentele de ipotecă.
— Curtea recunoaște dreptul reclamantei la jumătate din apartament! — a anunțat femeia în robe.
Andrei a sărit în picioare.
— Asta e nedrept! — a strigat soțul. — Am muncit ca un cal singur!
— Decizie luată! — a spus judecătoarea ferm. — Apartamentul urmează să fie vândut!

Un nou început

O lună mai târziu, apartamentul a fost scos la licitație. Cumpărători s-au găsit rapid. Un apartament cu trei camere într-o zonă bună.
— Iată partea dumneavoastră! — notarul i-a înmânat Oanei un cec.
Andrei a primit aceeași sumă. Fața lui era mohorâtă, buzele strânse.
— Fericită? — a întrebat fostul soț la ieșire. — Ai distrus totul!

— Tu ai distrus! — a răspuns Oana. — Când mama ta a devenit mai importantă decât soția ta!
Lidia plângea într-o batistă.
— Unde vom locui acum? — s-a lamentat soacra. — Ți-ai aruncat fiul în stradă!
— Mamă, nu plânge! — Andrei și-a îmbrățișat mama. — Vom găsi o soluție!

Oana nu a ascultat lamentările lor. A mers la stația de autobuz. Telefonul în buzunar. Mama o aștepta deja să o sune.
— Mamă, a mers! — a spus Oana la telefon. — Avem banii!
— Bravo, draga mea! — vocea mamei ei a tremurat de emoție. — Am strâns și eu niște bani!

Mama a adăugat economiile ei la cele ale Oanei. Erau exact suficienți pentru un apartament cu două camere într-un cartier nou.
— Atâta timp cât fiica mea e fericită! — a spus mama Oanei.
Oana a plâns de recunoștință. Și-a îmbrățișat mama strâns.
— Mulțumesc! — a șoptit fiica. — Mulțumesc pentru tot!

Noul apartament s-a dovedit luminos și confortabil. Ferestre mari, renovare modernă. Oana a aranjat mobila. Mama a ajutat la agățarea perdelelor.
— Cât de frumos e aici! — a oftat bătrâna. — Liniște, pace!
— Și nimeni nu găsește nod în papură! — Oana a râs. — Despre brânză de vaci, despre supă!

O săptămână mai târziu, a sunat telefonul. Un număr necunoscut.
— Aici e Lidia ! — vocea soacrei tremura de furie. — Ne-ați jefuit!
— Ce? — Oana nu-și putea crede urechilor.
— Am fost la un avocat! — a continuat fosta soacră. — A zis că putem contesta!
— Contesta ce? — Oana s-a așezat pe canapea.

— Partajul proprietății! — Lidia a strigat. — Ai furat banii!
— Instanța a decis conform legii! — Oana a răspuns calm. — Totul e corect!
— Nimic nu e corect! — soacra a plâns la telefon. — Acum nu mai avem casă! Și tu ai un apartament cu două camere!
— Andrei și-a primit partea! — Oana i-a reamintit.
— Nu e suficient! — Lidia a suspinat. — Abia avem destul pentru o garsonieră!
— Nu e problema mea! — Oana a închis telefonul.

Apelurile s-au repetat în fiecare zi. Lidia a amenințat cu judecata. A promis că va restabili dreptatea.
Andrei a sunat și el. A cerut să-i înapoieze niște bani. A pledat la conștiință.
— Conștiință? — a întrebat Oana din nou. — Unde era conștiința ta când m-ai dat afară? Când ai încercat să-mi iei partea din apartament?

Avocatul fostului soț a depus apeluri. Toate au fost respinse de instanță. Decizia era legală.

— Nimeni nu le va da nimic înapoi! — avocatul Oanei a liniștit-o. — Cazul este închis!

Un an a trecut. Oana și-a găsit un nou loc de muncă. Salariu bun, echipă prietenoasă.
Lidia a încetat să mai sune. Andrei tăcea și el. Aparent, s-au resemnat cu pierderea.
Oana stătea pe balcon cu o ceașcă de cafea. Privind apusul. Mama uda florile.
— Regreți? — a întrebat mama. — Trecutul? Soțul, căsnicia, inelul de pe deget?
Oana și-a privit mâna. O urmă palidă de la inel era vizibilă pe degetul inelar. Dar toate acelea erau în trecut.

— Nu! — a răspuns Oana ferm. — Niciun pic!
— Așa e! — Mama a zâmbit. — Un om ar trebui să fie fericit!
Oana a dat din cap. Și-a terminat cafeaua. O nouă viață abia începea. Fără reproșuri, reproșuri și scandaluri.

Ce crezi despre decizia Oanei de a nu mai ceda și de a-și cere drepturile?