Vitamina D face parte din grupul celor patru vitamine solubile în grăsimi, alături de vitaminele A, E și K. Este esențială pentru funcționarea organismului, iar una dintre cele mai cunoscute surse este expunerea pielii la lumina soarelui, motiv pentru care este numită adesea „vitamina soarelui”.

Organismul are nevoie de vitamina D pentru menținerea sănătății oaselor. Aceasta ajută la absorbția eficientă a calciului din alimentație. De-a lungul timpului, carența de vitamina D a fost asociată în special cu rahitismul, o afecțiune care afectează mineralizarea oaselor. Cercetările recente arată că nivelurile scăzute pot fi asociate și cu alte probleme, însă aceste legături trebuie evaluate de specialiști, deoarece fiecare caz este diferit.

Semne posibile ale deficitului de vitamina D

Unele persoane pot prezenta simptome precum dureri de spate, dureri osoase, slăbiciune musculară, oboseală sau căderea părului. Aceste semne sunt nespecifice și pot avea multe cauze, motiv pentru care evaluarea medicală este necesară dacă apar.

Surse alimentare

Vitamina D se găsește natural în câteva alimente. Printre acestea se numără peștele, uleiurile din ficat de pește, gălbenușul de ou și unele produse lactate. Există și alimente fortificate, cum ar fi cerealele și anumite tipuri de lapte.

Vitamina D are două forme principale.
Vitamina D2 provine în special din plante și alimente fortificate.
Vitamina D3 se găsește în alimente de origine animală și poate fi produsă de organism atunci când pielea este expusă la radiații ultraviolete.

Cauzele deficitului de vitamina D

Deficitul poate apărea din mai multe motive. Alimentația săracă în surse de vitamina D este una dintre ele, mai ales în cazul dietelor care exclud produsele de origine animală. Expunerea redusă la soare este un alt factor. Acest lucru se întâmplă atunci când petrecem mult timp în interior, locuim în zone cu puțină lumină solară sau purtăm îmbrăcăminte care acoperă mare parte din corp.

Pielea închisă la culoare produce vitamina D într un ritm mai lent. Melanina reduce eficiența sintezei vitaminei D, de aceea unele persoane pot avea nevoie de mai mult timp petrecut la lumină naturală.

Anumite probleme de sănătate pot influența nivelul vitaminei D. Funcția renală afectată poate limita transformarea vitaminei D în forma activă. Unele afecțiuni digestive, cum ar fi boala Crohn, boala celiacă sau fibroza chistică, pot reduce absorbția acesteia din alimentație.

Obezitatea se asociază adesea cu niveluri scăzute de vitamina D. Vitamina este stocată în celulele grase, ceea ce poate influența modul în care organismul o eliberează în circulație.

Factori de risc

Mai mulți factori pot crește probabilitatea unui deficit. Vârsta înaintată, greutatea mare și mobilitatea redusă sunt exemple. Alergia la lapte sau o dietă strict vegană pot limita consumul de alimente bogate în vitamina D.

Bebelușii alimentați exclusiv cu lapte matern pot avea nevoie de suplimentare, deoarece laptele matern conține cantități mici de vitamina D. Există și afecțiuni medicale, precum fibroza chistică, bolile renale cronice sau bolile inflamatorii intestinale, care se pot asocia cu niveluri reduse ale acestei vitamine.