O asistentă medicală și coach pentru îngrijirea la final de viață susține că, în ultimele momente, numeroși pacienți fac un gest care îi surprinde pe cei dragi: își întind brațele în sus, către tavan sau cer. Fenomenul, spune ea, este frecvent în îngrijirea paliativă și nu semnalează neapărat suferință.

Gestul observat la capătul vieții

Katie Duncan, din Gaithersburg, Maryland, afirmă că acest reflex apare adesea pe măsură ce viața se apropie de final. Mișcarea poate părea bruscă și neliniștitoare pentru familie, dar, potrivit ei, pacienții par să se întindă către cineva sau ceva aflat deasupra lor – o rudă decedată, un prieten drag sau chiar un animal de companie iubit.

Într-un material video care a strâns peste cinci milioane de vizualizări, asistenta descrie ceea ce a văzut în mod repetat la patul bolnavilor aflați în îngrijire paliativă, atât în terapie intensivă, cât și în hospice la domiciliu ori în centre comunitare și de recuperare.

“This is one of those unexplainable phenomenons. In my personal experience working with people who are dying, this reach towards someone or something above them is really common.”

În relatările ei, momentul este uneori însoțit de ceea ce profesioniștii numesc viziuni la sfârșitul vieții – experiențe subiective pe care le descriu unii pacienți, fără ca acestea să poată fi încadrate ușor în explicații clinice.

“Sometimes this is associated with what we call end of life visions or other end of life experiences.”

Ce spun îngrijitorii și cum pot reacționa familiile

Duncan subliniază că, deși gestul poate fi interpretat ca un semn de agitație, nu indică automat durere. Ceea ce pentru privitori arată ca o luptă poate fi, de fapt, o manifestare liniștită, aparent orientată către o prezență percepută de pacient. „Întinderea” brațelor poate dura clipe sau minute și, în multe situații, este singurul element neobișnuit din acea secvență finală.

Asistenta povestește că rudele sunt adesea luate prin surprindere și se tem că au ratat un semn medical important. Mesajul ei este unul de calm: observați, sprijiniți și rămâneți alături. În numeroase cazuri, explică ea, pacienții nu par să sufere; pur și simplu își urmează propria lor experiență interioară.

De-a lungul anilor, Duncan a lucrat cu pacienți în ultimele luni de viață în secții ATI, în îngrijiri la domiciliu și în centre de reabilitare. Experiența cumulată a împins-o să vorbească deschis despre moarte și despre felul în care arată, în speranța de a destigmatiza aceste momente și de a le face familiilor mai ușoară trecerea prin ele.

Pe rețelele sociale, ea publică periodic explicații și răspunsuri la întrebări frecvente despre ultimele etape ale vieții. În aceeași notă, Duncan reamintește că nu toate manifestările din apropierea morții au o cauză medicală clară, iar trăirea pacientului poate include elemente pe care medicina le descrie doar parțial.

Clipul în care discută despre acest gest – întinderea brațelor către sus – a acumulat rapid interes online, adunând milioane de vizualizări și mii de comentarii de la oameni care spun că au văzut același lucru la cei apropiați.