O nouă inițiativă legislativă asociată cu Ilie Bolojan stârnește deja controverse puternice și neliniște în rândul românilor. Noua lege a impozitării proprietăților, aflată în pregătire, este percepută de mulți drept olovitură directă pentru proprietarii de locuințe, mai ales pentru cei cu venituri mici și medii. Mesajul care se conturează este unul dur: locuința nu mai este un bun sigur, ci un cost tot mai greu de dus.
Schimbarea majoră vine din modul de calcul al impozitului. Acesta ar urma să fie raportat mai strict la valoarea de piață a imobilelor, nu la criterii fixe sau simbolice ca până acum. În marile orașe, unde prețurile au explodat în ultimii ani, asta ar putea însemnaimpozite de câteva ori mai mari, peste posibilitățile multor familii.
Cei mai vulnerabili par a fi pensionarii, persoanele singure și familiile care au moștenit locuințe în zone devenite „scumpe” fără ca veniturile lor să fi crescut. Pentru aceștia, noua taxare riscă să devină o povară constantă, greu de susținut lună de lună. În lipsa banilor pentru plata impozitelor, apare un scenariu tot mai temut: acumularea de datorii, penalizări și, în cele din urmă, riscul pierderii locuinței.
Susținătorii legii vorbesc despre echitate și aliniere la standarde europene, însă criticii avertizează că România nu este pregătită pentru o astfel de măsură. Nivelul de trai, pensiile și salariile nu susțin o taxare agresivă pe proprietate, iar impactul social ar putea fi major. Practic, românii ar putea ajunge să fie „prea săraci” pentru a-și păstra propriile case.
Nemulțumirea crește și din cauza lipsei de claritate. Mulți se tem că, odată adoptată legea, ajustările vor continua an de an, iar impozitul va deveni o presiune permanentă. Ideea că statul poate forța indirect oamenii să își vândă locuințele pentru a face față taxelor începe să prindă contur în discursul public.
În acest context, „lovitura” despre care se vorbește nu este doar una financiară, ci și emoțională. Pentru români, casa a fost mereu sinonimă cu siguranța. Noua lege a impozitării riscă să transforme această siguranță într-o sursă constantă de teamă și incertitudine.