Din SUV au coborât patru bărbați îmbrăcați civil.

Nu alergau.

Nu strigau.

Se mișcau calm, cu siguranța unor oameni obișnuiți să acționeze fără ezitare.

Advertisements

Primul s-a apropiat de părintele Nicolae și l-a salutat respectuos.

— Domnule colonel.

Denis a încremenit.

— Ce… ce colonel?

Bărbatul i-a întins legitimația pe care preotul o ținea încă în mână.

— Colonel în rezervă Nicolae Dumitrescu. Fost comandant de regiment. Decorat pentru misiuni externe. În prezent preot și capelan voluntar pentru veterani.

Inspectorul a rămas fără replică.

Colegul lui făcu instinctiv un pas în spate.

Părintele Nicolae și-a pus liniștit legitimația în buzunar.

— V-am spus doar să luați mâna de pe mine.

Atunci unul dintre bărbații veniți cu SUV-ul s-a apropiat de Denis.

— Suntem de la Direcția Generală Anticorupție. Acțiunea era în desfășurare de câteva săptămâni.

Fața inspectorului s-a albit.

— Nu înțeleg…

— Înțelegeți foarte bine.

Ofițerul a scos un telefon și a pornit o înregistrare.

Vocea lui Denis se auzea limpede.

„Dacă vreți să plecați repede, găsim noi o soluție…”

Urma cererea clară de bani.

Nu mai exista loc pentru explicații.

Colegul inspectorului și-a plecat capul.

— Eu… n-am cerut nimic.

— Veți da declarație, i-a răspuns sec unul dintre ofițeri.

Denis a încercat să se apropie de părintele Nicolae.

— Părinte… cred că putem lămuri…

Bătrânul l-a privit fără urmă de ură.

— Fiule, dacă mi-ai fi dat o amendă pe drept, aș fi plătit-o fără să spun un cuvânt. Dar ai vrut bani pentru un lucru pe care nu l-am făcut.

Denis nu mai avea curajul să-l privească în ochi.

Ofițerii i-au cerut să predea arma, insigna și stația.

Totul s-a desfășurat în liniște.

În timp ce îi puneau cătușele, părintele Nicolae s-a apropiat de el.

— Știi ce este cel mai greu într-o uniformă?

Denis nu a răspuns.

— Nu greutatea ei. Ci responsabilitatea pe care o porți atunci când o îmbraci.

Inspectorul și-a coborât privirea.

— Am fost și eu militar aproape patruzeci de ani. Am văzut oameni murind pentru ca legea să fie respectată. De aceea nu pot închide ochii când cineva o folosește pentru a-i speria pe cei nevinovați.

Pentru prima dată, Denis părea cu adevărat rușinat.

Înainte să urce în mașina ofițerilor, a murmurat:

— Îmi pare rău.

Părintele Nicolae a încuviințat ușor din cap.

— Sper să-ți pară rău nu pentru că ai fost prins, ci pentru că ai uitat de ce ai ales această meserie.

SUV-ul negru a plecat primul.

În urma lui a pornit și mașina Direcției Anticorupție.

Părintele Nicolae a rămas câteva clipe pe marginea drumului, și-a scuturat sutana plină de praf și și-a făcut semnul crucii.

Apoi s-a urcat în vechiul lui SUV și și-a continuat drumul.

Nu pentru că voia să demonstreze cine fusese odată.

Ci pentru că știa că adevărata autoritate nu stă într-o uniformă, într-un grad militar sau într-o funcție.

Stă în caracterul omului care le poartă.