Doamna Elena a făcut un pas înapoi, simțind cum i se înmoaie genunchii. Inima îi bătea atât de tare, încât credea că o aud toți vecinii. În mintea ei, gândurile se izbeau unele de altele. „Sânge… pene… Doamne, Maica Domnului…”

— Matei… — a șoptit cu glas stins.

A mai făcut un pas, apoi încă unul. Abia atunci a observat că în pat nu se mișca nimeni. Nici Matei, nici Sofia. Doar cearșafurile pătate și penele risipite.

Cu mâinile tremurânde, s-a apropiat de marginea patului și a tras ușor de cearșaf.

— Mamă… — s-a auzit o voce adormită.

Doamna Elena a țipat.

Sofia s-a ridicat brusc în capul oaselor, cu părul vâlvoi și ochii umflați de somn. Matei s-a întors pe o parte, mormăind ceva neînțeles.

— Ce-i, mamă soacră? Ce s-a întâmplat? — a întrebat fata speriată.

Doamna Elena o privea ca pe o nălucă.

— Sângele… penele… — bâiguia ea. — Ce-ați făcut aici?!

Sofia s-a uitat în jur, apoi a oftat adânc. A zâmbit timid, aproape rușinată.

— Aoleu… asta.

Matei s-a ridicat și el, frecându-se la ochi.

— Mamă, nu-i ce crezi.

— Atunci ce-i?! — a izbucnit Doamna Elena. — Arată ca o crimă!

Sofia a tras pătura peste ea și a spus încet:

— E obicei din satul meu… de la bunica. Pentru noroc.

— Noroc?! — a urlat Doamna Elena. — Cu sânge?!

Matei a coborât din pat și a luat o pungă de pe jos. Din ea a scos un pui de găină… viu.

— Mamă, stai liniștită. N-am omorât pe nimeni. Am cumpărat puiul de la piață.

— Și sângele?

Sofia a înghițit în sec.

— Mi-am tăiat degetul aseară, la bucătărie. Un fleac. Dar bunica zicea că dacă în prima noapte de căsnicie curge puțin sânge și puiul doarme lângă pat, căsnicia o să fie trainică. Penele… au ieșit din pernă. Am rupt-o din greșeală.

Tăcere.

Doamna Elena s-a așezat pe un scaun. Simțea cum îi fug puterile. Toată furia se scurgea din ea, lăsând loc unei oboseli adânci.

— M-ați băgat în mormânt… — a murmurat.

Sofia s-a ridicat din pat și s-a apropiat de ea. I-a luat mâna cu grijă.

— Iertați-mă, mamă Elena. N-am vrut să vă sperii. La noi așa se zice… Am vrut doar să fie bine.

Doamna Elena a privit-o atent pentru prima dată. Nu mai vedea o fată obraznică, ci o tânără speriată, venită într-o casă străină, încercând să-și găsească locul.

— La noi, norocul se face cu muncă, nu cu pui în pat — a spus ea, mai domol.

Sofia a zâmbit.

— Atunci cobor imediat să ajut.

În mai puțin de o oră, Sofia era jos, spăla vasele, mătura curtea și aducea apă rece din fântână. Nu s-a plâns, nu s-a uitat urât. Doamna Elena o urmărea din prag, fără să spună nimic.

La prânz, Sofia a scos din cuptor o tavă cu plăcintă caldă, făcută după rețeta mamei ei.

— Pentru dumneavoastră — a spus ea.

Doamna Elena a gustat. I-au dat lacrimile.

În seara aceea, când casa era din nou curată și liniștită, Doamna Elena a pus mâna pe umărul Sofiei.

— Rămâi aici. Casa asta are loc pentru amândouă.

Sofia a zâmbit. Iar Doamna Elena a știut, în sfârșit, că fiul ei făcuse alegerea bună.