Am rămas nemișcată, cu mâna pe cuier.

Inima îmi bătea calm. Prea calm. De parcă aștepta momentul ăsta de ani de zile.

Am plecat fără să fac zgomot. Afară, aerul rece m-a lovit în față. Mi-am tras haina mai bine pe umeri și am mers pe jos, deși mașina era parcată aproape. Aveam nevoie de liniște.

Poimâine.

Exact poimâine.

În seara aceea n-am dormit mult. Nu din supărare. Din claritate. Totul se lega perfect.

A doua zi am sunat-o pe Irina, avocata mea. I-am spus doar atât:

— Vreau să verificăm un proiect dintr-un orășel mic. Parc central. Firmă de servicii funerare. Tot.

N-a pus întrebări. Știa tonul.

Poimâine, sala de conferințe a Primăriei era plină. Costume scumpe, zâmbete rigide, cafea amară. Lidia și Artur stăteau în față, emoționați, îmbrăcați impecabil. Ea într-o rochie bej, el într-un costum care strângea la umeri.

Când am intrat, n-au reacționat. Nu m-au recunoscut imediat. Purteam aceeași rochie albastră.

M-am așezat la capul mesei.

S-a făcut liniște.

— Bună ziua, am spus calm. Numele meu este Vera Ionescu. Sunt fondator și director general al companiei „Osnova-Construct”.

Lidia a înghețat.

Artur a clipit des.

— Noi… noi vă așteptam pe dumneavoastră… adică… delegația, a bâiguit el.

— Eu sunt delegația, am răspuns.

Am deschis mapa. Documentele erau clare. Ștampilate. Legale.

— Am analizat proiectul dumneavoastră. Actele. Firma. Traseul banilor. Am o concluzie simplă.

M-am uitat direct la Lidia.

— Nu investim.

Fața ei s-a albit.

— Cum adică…? a șoptit.

— Adică nu punem niciun leu într-o afacere construită pe minciună. Și mai ales nu într-una care spală bani pe spatele oamenilor.

Artur a încercat să spună ceva. Avocata mea a intervenit calm.

— În plus, vom trimite toate documentele către instituțiile competente.

Sala era mută.

M-am ridicat.

— Și încă ceva, am adăugat. Nu purtați grija rochiei mele. E făcută să reziste.

Am ieșit.

După o lună, firma lor a intrat în insolvență. După trei, a dispărut.

Eu am investit în alt oraș. În școli. În blocuri decente. În oameni.

Rochia albastră încă e în dulap.

Și încă o port.