În numeroase tradiții, se recomandă ca hainele și obiectele personale ale celor decedați să fie donate, cu scopul de a evita revenirea spiritului defunctului în locuința pe care a lăsat-o în urmă. Aceasta este o practică comună, bazată pe credința că sufletul persoanei decedate continuă să trăiască, chiar dacă trupul său nu mai există.

Potrivit acestor tradiții, hainele și obiectele personale ar trebui donate unui templu sau unei biserici în termen de 40 de zile de la deces. Ideal ar fi ca acestea să fie predate cu o rugăciune, un gest care ar ajuta la aducerea păcii pentru cei îndurerați. În plus, nu numai hainele sunt oferite, ci și obiecte de uz casnic, mobilier sau covoare, dacă sunt vechi și nu mai sunt necesare.

Această acțiune este considerată o formă de eliberare a „memoriei” obiectelor de trupul și sufletul vechiului lor proprietar. Religiile ne învață că aceste obiecte ar trebui donate, pentru că, în caz contrar, spiritul defunctului s-ar putea întoarce în casa din care a plecat.

Așadar, este sugerat ca la parastasul de șase săptămâni să fie donate îmbrăcămintea și încălțămintea persoanei decedate, după ce au fost sfințite de un preot. Acest act este privit ca o formă de respect față de memoria celui trecut în neființă și o modalitate de a facilita trecerea sufletului său în lumea de dincolo.

Este important de reținut că acestea sunt doar tradiții și credințe, care pot varia în funcție de cultura și religia fiecărei persoane. Este la latitudinea fiecăruia să decidă cum dorește să gestioneze obiectele personale ale celor dragi care au decedat. Cu toate acestea, donarea acestora poate reprezenta un gest de bunăvoință, ajutând pe altcineva în nevoie.