Localitatea cu cel mai scurt nume din România, situată în județul Sălaj, este cunoscută nu doar pentru peisajele sale frumoase, ci și pentru o istorie tragică. Această comună a fost martoră la evenimente sângeroase în urmă cu zeci de ani, lăsând o amprentă profundă asupra comunității.

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, 157 de români au fost uciși la Ip de către armata horthystă. La acea vreme, zona era administrată de autorități maghiare, iar atmosfera era marcată de manifestări de ură extremistă.

Acest masacru a avut loc la scurt timp după Dictatul de la Viena și a fost o răzbunare pentru moartea a doi soldați unguri. Incidentul a fost provocat de o localnică din Ip, care a oferit un coș cu fructe unor militari, în care a inclus și o grenadă. Atragerea acestui atac a dus la masacrarea comunității românești.Inițial, horthyștii au intenționat să incendieze întregul sat, dar au fost avertizați că în localitate locuiau și maghiari, ceea ce a determinat o selecție. Autoritățile maghiare au realizat un recensământ al familiilor românești din zonă.

În jurul orei 23:00, criminalii au intrat în casele românilor și au deschis focul fără avertisment. Puțini au reușit să scape, datorită ajutorului familiilor de maghiari care le-au oferit adăpost.

Ip este atestată documentar pentru prima dată în 1208, sub denumirea de villa Ypu. Numele actual a fost adoptat în 1854, conform informațiilor de pe site-ul oficial al primăriei.

Conform ultimului recensământ din 2011, din cei 3.598 de locuitori ai comunei, 1.348 erau etnici români, 1.736 etnici maghiari, 421 etnici romi și 93 etnici slovaci.