Printre superstiţiile româneşti se regăseşte şi cea în care descoperim ce înseamnă atunci când mortul zâmbeşte. Odată cu dispariţia unei persoane dragi, apropiaţii trebuie să spele persoana care şi-a dat ultima suflare, să îl stropească cu agheasmă şi să îl îmbrace în haine curate.

Mai apoi i se leagă maxilarul şi membrele (mâinile şi picioarele).

Ce înseamnă când mortul zâmbeşte în sicriu

De cele mai multe ori, faptul că mortul zâmbeşte în sicriu este corelat cu faptul că acesta a plecat împlinit de pe această lume. Se spune că persoana care a decedat nu a avut regrete când şi-a dat ultima suflare şi că a murit împăcat. În unele zone ale ţării, acest lucru este corelat cu vremea. Se presupune că, din acel moment, vremea va fi una frumoasă şi bună pentru agricultură.

În realitate însă, acest lucru este datorat procesului de îmbălsămare.Dacă persoana decedată a avut parte de o moarte violentă sau plină de suferinţă, muşchii acestuia vor rămâne oarecum contractaţi.

De cele mai multe ori această situaţie este întâlnită la persoanele care mor din cauze naturale şi în somn. În acest caz persoana este relaxată şi multă lume corelează „liniştea care i se citeşte pe chip” cu faptul că aceasta ar zâmbi.

Ce trebuie să faci în casa unde este ţinut mortul

Potrivit tradiţiilor cei dragi ai decedatului ar trebui să acopere toate oglinzile, deoarece se spune că oglinda este un portal al lumii în care sufletul decedatului, care se află în acel moment în casă, se poate pierde. În principiu, există un lucru mai sensibil pentru aceasta: ar trebui să acoperiti oglinzile numai pentru a nu distrage pe nimeni. În plus, nu este plăcut atunci când sicriul cu decedatul se reflectă în oglindă.

Doliul începe imediat după și este însoțit de haine de tonuri inchise sau negre. Nu ar trebui să purtați haine de culoare deschisă în acest moment. Fiecare își stabilește singur cât timp are nevoie sa tina doliu. Aceasta perioada nu are limite clare.

Ce este bine să faci la înmormântare?

– De la moarte până la înmormântare salutăm pe membrii familiei cu sintagma ‘Dumnezeu să-l/o ierte!’

– Dacă în ziua respectivă este zi de post, mâncarea trebuie să fie de post, asemenea şi alimentele folosite la alcătuirea colivei

– În timpul slujbei încetează orice altă activitate, iar cei prezenţi păstrează liniştea şi o atitudine serioasă, rugându-se împreună cu preotul pentru sufletul celui răposat. Nu se vorbeşte, nu se fac gesturi, nu se râde. Fiind un moment de rugăciune, acesta trebuie respectat cu seriozitate

– Coliva, vinul şi colacul se vor aduce în biserica unde rămân pe parcursul slujbei înmormântării. În coliva şi colac se aprind lumânări, arzând tot timpul slujbei.

– Coroanele şi bradul rămân la uşa bisericii.

– Bărbaţii vor intra în locaşul sfintei biserici cu capul descoperit.

– La căpătâiul celui decedat se aşează unul sau două sfeşnice, în care cei prezenţi aprind lumânări.

– La organizarea convoiului funerar se obişnuieşte ca, lângă cruce, cineva să poarte fotografia îndoliata a celui decedat sau icoana.

– Florile care au fost puse în sicriu este potrivit să se strângă şi, după acoperirea mormântului, să fie aşezate deasupra, ele amintind de frumuseţea raiului.

Pe lângă toate aceste obiceiuri ce trebuiesc urmate, potrivit superstiilor româneşti de la înmormântare, trebuie să reţinem şi ce înseamnă când mortul zâmbeşte. Deşi tuturor ne place să credem că acest lucru este real, trebuie să acceptăm ca cel mai probabil, este doar în imaginaţia noastră.