Preotul Marian Tudor isi manifestase initial dorinta de a deveni politist, dar destinul sau a luat o alta intorsatura in momentul in care mama sa a trecut in nefiinta. Pentru a onora amintirea ei si pentru a implini dorinta pe care aceasta o avea, el a ales sa se dedice preotiei.

Prin gesturile sale , preotul a schimbat cursul vietii a mii de oameni. Prin generozitatea sa, Marian Tudor a reusit sa elibereze sate intregi din ghearele saraciei si sa ofere multor copii perspective mai luminoase. Casele si linistea pe care le-a oferit au devenit un adapost reconfortant pentru mame si copii.

De asemenea, preotul Marian Tudor s-a transformat intr-un fel de Mos Craciun, distribuind cadouri celor aflati in necaz. „Asa impartim mereu. Avem o doamna din Canada care ne trimite constant. Cam o data pe luna”, a mentionat el.

„Cele mai multe mamici provin tot de prin centre, sunt cele care au crescut prin centre, care nu au parinti, care nu au niciun fel de sustinere. Vin mame care sunt scoase afara in toiul noptii, iarna, pe frig, pe ger, si nu au unde merge, mamici care se satura de calvarul pe care il traiesc acasa”, a povestit preotul Marian Tudor, pentru Observator.

„In total am 10 aici si doua ale mele de acasa. 12 acum, dar si ceilalti sunt toti ai nostri, 9 copii si familia cu 6. Avem multi copii, mai am din localitatile invecinate, familii numeroase cu multi copii, de fiecare data ne apeleaza, incerc sa le fiu de folos cat pot”, a mai spus acesta.

Cum a devenit Marian Tudor preot
Drumul sau catre preotie a fost influentat puternic de pierderea mamei sale. Isi dorea initial sa devina politist, dar dupa decesul mamei, a simtit o chemare sa abrace preotia si sa indeplineasca visul mamei sale, care dorea sa-l vada in haine preotesti. Convins ca ea il priveste de sus, el a ales sa isi dedice viata preotiei.

„De multe ori m-am gandit la lucrurile acestea… Cum am ajuns sa fac ce fac astazi. Simt o bucurie foarte mare cand stau langa copiii pe care reusesc sa ii vad zambind, sa ii ajut cu ce au ei nevoie, si cred ca ma regasesc pe mine in copilarie, pentru ca nici noi nu am avut o copilarie prea frumoasa. Am fost patru frati, am ramas fara mama de mici. Veneau si la noi oameni cu diverse ajutoare, imi amintesc de Pasti, de Craciun, primeam saci cu haine. Ne bucuram atat de tare cand gaseam cate un lucru care ni se potrivea, probabil de acolo, nu-mi explic. Ideea e ca tot ce fac, fac din suflet si cu mare bucurie”, a continuat preotul.

Observand conditiile dificile in care traiau multe familii din Gagesti, Vrancea, preotul a simtit ca trebuie sa intervina in sprijinul lor. Astfel, a infiintat un centru social destinat familiilor aflate in nevoie.

„Mi-am dorit sa vin aici dat fiind ca au fost locurile in care am copilarit, tatal meu a ramas singur, si voiam sa fiu mai aproape de el, am cerut la un moment dat transferul, stiam ca s-a eliberat parohia de aici din Gagetti. Dumnezeu a lucrat si am reusit sa cumparam casa aceasta, cu ajutorul unui domn din Bucuresti. A cumparat-o, ne-a lasat-o in comodat, practic a cumparat-o doar pentru noi”, a mai spus preotul.