De trei ori apăsase pe interfon, iar Alexandru începea deja să se neliniștească. Lumina din bucătărie era aprinsă — deci Elena era acasă. Dar ușa nu se deschidea.

În cele din urmă, se auzi un foșnet, broasca se descuie și în prag apăru… o femeie complet necunoscută. În trening, cu un coc neglijent și papuci în formă de rațe.

— Tu cine ești? — murmură Alexandru, încremenit cu valiza în mână.

— Dar tu cine ești? — îl întrebă ea, calm. — Nu cumva ești curierul cu crabii?

— Umm… nu, eu… eu locuiesc aici. Cu Elena. Sunt soțul ei.

Femeia își îngustă ochii.

— A, tu ești ăla! Intră. Elena mi-a spus că s-ar putea să apari într-o stare „emoțional instabilă”, așa că să te întâmpin eu.

Alexandru intră și rămase înlemnit în hol. Totul era schimbat. În locul fotografiilor de familie — pe perete atârna un poster cu o pisică și mesajul: „Trăiește intens, miau!”. Pe comodă — pahare inscripționate cu „Libertatea băieților singuri”. Pe canapea — un urs de pluș într-un costum de baie. Atmosfera era… ciudată.

— Unde e Elena?

— În Bali, — răspunse femeia. — Cu un pilot. A zis să-ți transmit: „ai avut dreptate, vacanțele sunt cel mai bun medicament”.

Alexandru se așeză pe valiză, palid.

— Ce naiba… Stai. Tu cine ești?

— Eu? Eu sunt Natalia. Fosta soție a unui tip creativ care, la fel ca tine, a plecat la o „conferință” și s-a întors la frigider gol și un bilețel: „Surpriză!”. Acum sunt consultantă în „educarea soților infideli”. Colaborez cu Elena.

— Ce? — vocea lui Alexandru era deja panicată.

— Relaxează-te. Urmează ceva amuzant. Elena ți-a pregătit un program special de recalibrare.

În acel moment, din bucătărie ieși un aspirator robot, cu o notiță prinsă pe el: „Ia-ți șosetele din baie, sau le aspir”.

— Doamne, — șopti Alexandru.

— Hai, să-ți arăt programul săptămânii, — spuse Natalia și îi înmână o coală A4.

PLANUL DE RESETARE: „CUM SĂ DEVII UN SOȚ FOLOSITOR (NU UN FRAIER UTIL)”

Luni:
08:00 — meditație în tăcerea soției: învață să înțelegi fără cuvinte.
09:00 — călcat fețe de pernă (testul răbdării).
12:00 — maraton de seriale: „Femei puternice care scapă de bărbați slabi” (cu comentarii live de la Natalia).
15:00 — terapie cu mătura în saună (relaxant, dar ustură).
19:00 — cină solo: paste fără sare, din respect pentru suferință.

Marți:
09:00 — vânătoare de telecomandă dispărută: te provoacă să-ți folosești creierul.
11:00 — lectură din cartea „Cum să fii sincer, chiar dacă ești Alexandru”.
17:00 — apel către Clara, pe speaker: „Bună, sunt soțul, m-am trezit la realitate”.
20:00 — introspecție pe fundalul coloanei sonore din Titanic.

Alexandru era alb ca varul.

— Asta e o glumă?

— Da, — zâmbi Natalia. — Doar în proporție de 20%.

Seara, epuizat după trei încercări de a sorta rufele pe culori (Natalia i le răsturna de fiecare dată), stătea prăbușit pe canapea și, pentru prima dată în mult timp, gândea: „Poate că Elena nu era chiar așa de rea…”

A doua zi, cineva sună la ușă.

În prag — Clara.

— Alex, nu mi-ai mai scris… Mi-a fost dor…

Înainte ca el să spună ceva, Natalia apăru în halat de gheișă, cu o găleată cu apă.

— Aha, tu ești colega din Nisa? Intră! Avem workshop despre femeile distructive în relații. Tu ești exemplul viu.

Clara făcu un pas înapoi:

— Emm… poate altă dată…

Dispăru mai repede decât o ofertă la bilete low-cost.

Alexandru închise ușa încet și se lipi de perete.

— Gata… m-am predat. Unde e Elena?

Natalia scoase o tabletă, apăsă pe un video. Pe ecran — Elena, pe o plajă exotică, cu o nucă de cocos în mână și ochelari de soare:

— Salut, dragule. Dacă vezi asta — înseamnă că ai supraviețuit. Bravo! Mă întorc peste o săptămână. Și știi ceva… Poate că… POATE că… vom vorbi. Dar numai dacă ursul în costum de baie e teafăr.

Ecranul se închise.

Alexandru se prăbuși pe canapea. Și pentru prima oară de mult timp… izbucni în râs. Amar. Dar cu o urmă de speranță.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.