Dincolo de imagini reușite există însă muncă, rigoare și o relație complicată cu mâncarea, pe care artista o descrie onest: dorința de a arăta impecabil cere disciplină zilnică și atenție la fiecare alegere.

Bijuteria de suflet și plăcerea pentru aur

Primul obiect prețios nu i-a adus doar strălucire, ci și o poveste personală. Diana spune că în copilărie a primit de la tatăl ei o pereche de cercei cu rubin, deveniți reper sentimental, iar peste ani a refăcut piesa pierdută pentru a păstra amintirea întreagă.

„Am cerceii de la tata. Cercei cu rubin. Eram copiliță. Un cercel l-am pierdut, ca să știi, și l-am refăcut câțiva ani mai târziu pentru că anumite lucruri sunt neprețuite.”

„Am cerceii de la tata. Cercei cu rubin. Eram copiliță. Un cercel l-am pierdut, ca să știi, și l-am refăcut câțiva ani mai târziu pentru că anumite lucruri sunt neprețuite.”

Preferința ei pentru metalul nobil vine natural, spune artista, care se simte în largul ei purtând aur și își explică afinitatea și prin temperament.

„Da, cel mai mult îmi place. Îmi place să port aur și mă simt bine, sunt zodie de foc. Leilor ne place aurul, în general.”

„Da, cel mai mult îmi place. Îmi place să port aur și mă simt bine, sunt zodie de foc. Leilor ne place aurul, în general.”

Un an cu obiective clare: scenă, puțină vacanță și multă disciplină

Programul este setat pe proiecte. Diana subliniază că 2024 înseamnă repetiții, concerte și pregătiri pentru un spectacol anunțat la Sala Palatului pe 8 octombrie. Pauzele vor fi scurte și atent așezate între angajamente.

„Anul ăsta este foarte important pentru mine, pentru că facem spectacol la sala Palatului pe 8 octombrie și anul ăsta muncim. Probabil că va exista o mică vacanță, câteva zile probabil că o să scap și o să găsesc o variantă, când pleacă copilul în tabără la munte. Termină clasa a IV-a și pleacă cu toată gașca. Și probabil că atunci, că e singura noastră variantă, dacă va fi această posibilitate, o să fugim și noi câteva zile.”

„Anul ăsta este foarte important pentru mine, pentru că facem spectacol la sala Palatului pe 8 octombrie și anul ăsta muncim. Probabil că va exista o mică vacanță, câteva zile probabil că o să scap și o să găsesc o variantă, când pleacă copilul în tabără la munte. Termină clasa a IV-a și pleacă cu toată gașca. Și probabil că atunci, că e singura noastră variantă, dacă va fi această posibilitate, o să fugim și noi câteva zile.”

Când reușește să evadeze, locul preferat rămâne Italia, pentru atmosferă, mâncare și mare.

„Mie îmi place Italia, îmi place să plec în Italia. Îmi place apa, îmi place mâncarea, îmi place energia, îmi place tot. Îmi e foame de când mă știu”.

„Mie îmi place Italia, îmi place să plec în Italia. Îmi place apa, îmi place mâncarea, îmi place energia, îmi place tot. Îmi e foame de când mă știu”.

Menținerea formelor dorite nu e un dar, ci rezultatul unei rutine asumate. Artista admite că pofta de a mânca e constantă, dar o ține în frâu prin antrenamente și activitate intensă pe scenă.

„Doamne, Dumnezeule. E adevărat că îmi e foame de când mă știu. Mănânc, mă abțin foarte tare, fac foarte mult sport, muncesc foarte mult, fac un cardio la evenimente, de abia mă urmăresc oamenii ăștia cu camerele de luat vederi.”

„Doamne, Dumnezeule. E adevărat că îmi e foame de când mă știu. Mănânc, mă abțin foarte tare, fac foarte mult sport, muncesc foarte mult, fac un cardio la evenimente, de abia mă urmăresc oamenii ăștia cu camerele de luat vederi.”

În spatele imaginii calculate stă o regulă simplă: echilibru. Nu crede în soluții miraculoase și acceptă că pentru ea funcționează măsura și consecvența.

„Așa că, da, am o viață foarte activă și mie îmi place, sunt un om foarte activ. Și am o limită în toate, am învățat că până la urmă cel mai bine este echilibru în toate. Și da, mă abțin, că n-am ce să fac. Adică cine zice că poți să mănânci orice, oricât și să nu te îngrași, eu nu sunt atât de norocoasă.”

„Așa că, da, am o viață foarte activă și mie îmi place, sunt un om foarte activ. Și am o limită în toate, am învățat că până la urmă cel mai bine este echilibru în toate. Și da, mă abțin, că n-am ce să fac. Adică cine zice că poți să mănânci orice, oricât și să nu te îngrași, eu nu sunt atât de norocoasă.”

Punctul vulnerabil? Dulciurile. În perioadele de sărbători sau la drum, tentația devine irezistibilă, mărturisește ea.

„Da, și nu asociez anumite alimente. Am perioade de sărbători, sau uite, în vacanțe, când scap și eu când văd cofetăriile, că eu la dulce scap, când văd cofetăriile îmi fac ochii ca la… ce să spun… Nu pot să-ți explic ce e acolo. Nu pot să rezist, nu.”

„Da, și nu asociez anumite alimente. Am perioade de sărbători, sau uite, în vacanțe, când scap și eu când văd cofetăriile, că eu la dulce scap, când văd cofetăriile îmi fac ochii ca la… ce să spun… Nu pot să-ți explic ce e acolo. Nu pot să rezist, nu.”

Raportarea la cântar ține mai mult de cum îi vin hainele și de cum se simte în propriul corp; atunci când imaginea din oglindă îi place, renunță la numere, iar când simte că nu e acolo unde își dorește, reintroduce măsurarea.

„Uneori da, alteori nu. Uite, acum sunt într-o perioadă în care nu mă cântăresc des, pentru că îmi place foarte mult cum arăt. Adică când încep sportul, în general, îmi place mult cum arăt. Am o perioadă când îmi place cum arăt. Și nu mă cântăresc.”

„Uneori da, alteori nu. Uite, acum sunt într-o perioadă în care nu mă cântăresc des, pentru că îmi place foarte mult cum arăt. Adică când încep sportul, în general, îmi place mult cum arăt. Am o perioadă când îmi place cum arăt. Și nu mă cântăresc.”

„Ca dacă îmi place mie cum încap în haine și mi se pare că volumetria corpului meu este ceea ce trebuie, nu mă cântăresc. După care ajung în perioada în care nu îmi mai place cum arăt și atunci încep să mă cântăresc. Cam așa stau lucrurile, adică e fluctuantă situația, de stare. Sunt artistă, eu sunt puțin nebună.”

„Ca dacă îmi place mie cum încap în haine și mi se pare că volumetria corpului meu este ceea ce trebuie, nu mă cântăresc. După care ajung în perioada în care nu îmi mai place cum arăt și atunci încep să mă cântăresc. Cam așa stau lucrurile, adică e fluctuantă situația, de stare. Sunt artistă, eu sunt puțin nebună.”

La capitolul antrenamente, artista mizează pe o combinație între forță și mobilitate, un mix care îi susține rezistența pe scenă și îi menține postura.

„Nu, fac pilates și fac asociat cu sală, cu ceva greutăți. Le combin, da.”

„Nu, fac pilates și fac asociat cu sală, cu ceva greutăți. Le combin, da.”