Invatatoarea care facea miracole in clasa ei.

Avea un secret – o planta ii ajuta pe copii sa inveteUn barbat a vrut sa aminteasca tuturor de invatatoarea care i-a

schimbat viata, asa ca a povestit cum a invatat el sa citeasca si sa scrie datorita acestei doamne.

“Cand eram eu mic, mai toti parintii ce aveau copiii cu probleme de invatare isi inscriau copiii in clasa doamnei Nicolae.

Multi ajungeau in clasa a III-a si tot nu stiau sa scrie si sa citeasca.
Si eu aveam probleme. Nu reusise nimeni sa ma faca sa invat.
Doamna Nicoale era tanara si plina de energie. Nu stiu cum facea, dar toti copiii care intrau in clasa ei invatau, in mod miraculos sa scrie si sa citeasca foarte repede. Pe doamna Nicoale o ajuta si Veronica.

Cine era Veronica? O planta pe care o aveam in clasa.

Era o planta cataratoare cu flori frumoase.In fiecare an, doamna Nicolae daruia celor care invatau sa citeasca si sa scrie cate un pui de al Veronicai. Doamna Nicolae se ingrijea ca in fiecare an sa taie cateva frunze, sa le “prinda” si sa le planteze in ghivece mici.

Nu era elev sa nu asteapte cu nerabdare sa primeasca un pui de la Veronica. Ziua in care primeai ghiveciul era una solemna. Trebuia sa dai un nume plantei si sa il scrii pe ghiveci.

Nu o sa uit niciodata ziua in care am primit si eu ghiveciul meu. Eu ii pusesem numele mamei male, Roza si eram tare mandru ca primisem ghiveciul, eram printre primii baieti din clasa care primise marea onoare.

Pana la sfarsitul anului scolar, aproape toti copiii primisera ghiveciul. Pana si Bogdan, care avea cele mai mari probleme la inceputul anului isi primise ghiveciul.

In vacanta de vara, am promis cu totii ca ii vom scrie doamnei Nicolae si ii vom povesti de plantutele noastre. Ne-a spus sa folosim dictionarul daca nu stim cum se scriu anumite cuvinte.

Toata vara am avut grija de Roza. Am udat-o, i-am rupt frunzele uscate si am avut grija sa nu se usuce. Cand a venit vremea rece am dus ghiveciul in casa, pe pervazul geamului.

Anii au trecut, Roza mea a facut si ea pui, exact ca Veronica. I-am luat si i-am plantat in ghivece separate. Tata ii lua si ii vindea la el la serviciu. Cu banii obtinuti cumparam pamant bun si ghivece noi. Cu timpul, mi-am deschis o mica afacere.

Datorita Veonicai am devenit extrem de interesat de plantele decorative. Tata m-a incurajat tot timpul.

Intr-o zi, ani mai tarziu, am primit un telefon care ma anunta ca doamna Nicolae a murit. Am simtit ca trebuie sa merg la inmormantare.
Au venit aproape toti elevii pe care i-a invatat sa scrie si sa citeasca. Veronica a fost si ea prezenta, unul dintre fostii mei colegi a adus-o si a pus-o langa cosciug.

S-a vorbit frumos despre doamne Nicolae, oamenii au plans aducanu-si aminte de momentele frumoase traite alaturi de ea.

Bogdan, unul dintre ultimii baieti care si-a primit ghiveciul acum multi, multi ani a spus ca de fiecare data cand citeste eticheta unui produs in supermarket isi aduce aminte de doamna Nicoale.

Tot el a lasat o coroana superba. Pe ea era atasat mesajul “Daca poti sa citesti asta, multumeste-i unei invatator. Multumesc, doamna Nicoale.”