In localitatea Smeeni din România se afla “Fântâna Tămăduirii”, un loc vestit pentru apa sa vindecătoare, cu o istorie de peste un secol.

Despre această fântână se spune că apa miraculoasă avea puterea de a vindeca orice boală, atrăgând zeci de mii de oameni care erau dispuși să-și cheltuiască întreaga agonie pentru a obține această apă și nămol considerate magice.

Cu toate acestea, în perioada interbelică și ulterior Revoluției, fântâna a fost astupată.

Fenomenul de pelerinaj către “Fântâna Tămăduirii” din Smeeni a fost încercat să fie oprit de autoritățile din perioada interbelică și de comuniști.

Cu toate acestea, după Revoluție, oamenii au reînviat locul, iar fântâna a redevenit o sursă de speranță și vindecare. Cu toate acestea, în prezent, locul nu mai stârnește aceeași “frenezie” ca acum aproape un secol.

În anul 1926, mii de pelerini din întreaga țară se îndreptau spre fântâna din Smeeni, influențați de presa vremii care răspândise ideea că apa de acolo avea puterea de a vindeca orice boală.

Oamenii credeau în proprietățile miraculoase ale apei și nămolului, unii chiar dormeau în mocirlă, sperând că astfel se vor elibera de bolile grave.

Cu toate acestea, datorită riscului de izbucnire a unor epidemii, autoritățile vremii au închis zona, iar presa a început să publice materiale menite să descurajeze pelerinii.

“Apariţia fenomenului mistic de la Smeeni, în anii ’20, a născut diverse controverse. Părerile erau împărţite. Unii vedeau în fântâna miraculoasă un semn divin, alţii contestau starea de fapt ca pe o nălucire, iar altă parte rămânea îndoielnică, în nepronunţare. (…)”

“Nu ştim acum care va fi fost realitatea acestui fenomen mistic, dar nici expertiza de atunci, demnă de serialul Cronici paranormale, nu putem şti ce alt serial ar fi inspirat în epocă”, a scris profesorului de istorie Adrian Constantin.

La rândul lor, comuniștii au ținut fântâna cu apă tămăduitoare astupată, nefiind interesați de fenomen. Cu toate acestea, oamenii nu au uitat poveștile de vindecări miraculoase, iar pelerinajele la ”Fântâna Tămăduirii” au fost reluate după Revoluție, la jumătate de secol după astupare.

Atunci, au fost ridicate o biserică și o cişmea în locul în care curgea apa considerată a fi binefăcătoare.

Astfel, la începutul anilor ’90, oamenii au revenit la fântâna din Smeeni și au ajuns să se ungă din nou cu nămolul și apa considerată binefăcătoare. Unii se ungeau pe ochi, în speranța că o să scape de problemele de vedere, dar ajungeau astfel pe masa de operație, din cauza plăgilor infectate.

Sursa de apă de la Smeeni a fost izolată de autoritățile locale în toamna anului 1990. În 1991, au fost amenajate o cişmea modernă şi o fântână, dar numărul credincioșilor interesați s-a diminuat.

În prezent, locul adună mai mulți oameni doar la sărbătoarea Izvorul Tămăduirii.