„Bună ziua, sunt domnul Popescu,” s-a prezentat avocatul, deschizându-și servieta. „Sunt aici pentru a clarifica situația proprietății.”

Radu și noua lui iubită s-au ridicat, zâmbind triumfător.

„În sfârșit,” a spus femeia. „Explică-i fetei că trebuie să plece.”

Avocatul m-a privit, apoi s-a uitat la ei. „Cred că a existat o neînțelegere. Sunt avocatul doamnei Ana Ionescu.”

„Dar noi te-am chemat,” a protestat Radu, confuz.

„Nu, eu am programat această întâlnire,” am intervenit eu. „Săptămâna trecută, când am aflat că ai modificat ilegal încuietorile.”

Avocatul a scos un dosar gros. „Conform testamentului doamnei Maria Ionescu, această proprietate a fost lăsată în întregime fiicei sale, Ana. Radu Popa a avut permisiunea de a locui aici temporar, conform unei înțelegeri verbale, dar nu deține niciun drept legal asupra proprietății.”

Culoarea a dispărut de pe fața lui Radu. Iubita lui a început să bâlbâie.

„Dar… dar noi locuim aici de un an! Avem drepturi!”

„De fapt,” a continuat avocatul, „faptul că ați încercat să evacuați proprietarul legal și ați folosit bunurile personale ale defunctei constituie încălcări serioase. Ana ar putea solicita daune.”

Am făcut un pas înainte. „Am respectat dorința mamei mele. Ți-am dat un an, Radu. Un an în care ai trăit aici fără chirie. Dar acum, când ai încercat să mă dai afară din propria mea casă și să-i dai halatul mamei mele acestei… femei? S-a terminat.”

Radu s-a prăbușit pe canapea. „Ana, te rog… n-am știut… ea m-a convins că…”

„Aveți 48 de ore să vă mutați,” a declarat avocatul. „Orice deteriorare a proprietății sau bunuri lipsă vor fi raportate poliției.”

După plecarea avocatului, am urcat în camera mamei mele – camera pe care ei o ocupaseră. Am găsit fotografiile ei ascunse într-un sertar, parfumul ei preferat îndesat într-un colț. Le-am scos cu grijă, ștergând o lacrimă.

Peste trei zile, casa era din nou a mea. Goală, tăcută, dar a mea. Am pus fotografia mamei înapoi pe perete și am șoptit: „Ți-am respectat dorința, mamă. Acum e timpul să respect și dorințele mele.”

Prima mea decizie ca adevărată proprietară a fost să redecoreze camera mamei mele. A doua a fost să mă înscriu la cursuri de drept imobiliar.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.