Dara, artista care a adus Bulgariei prima victorie la Eurovision 2026 cu piesa „Bangaranga”, a dezvăluit publicului o parte intimă a experienţei sale: la scurt timp înainte de competiţie a primit diagnosticul de ADHD. Anunţul a surprins fanii, iar povestea din spatele scenei arată că triumful a fost câştigat nu doar pe note muzicale, ci şi în lupta cu propriile temeri.

Presiunea anunţului şi izbucnirile emoţionale

Cântăreaţa, în vârstă de 27 de ani, povesteşte că a început să simtă o anxietate intensă şi episoade în care corpul ei reacţiona puternic: tremurat, stare de nelinişte prelungită şi ore în care încerca să se calmeze. „Am simțit imediat că am făcut ceva rău, că nu sunt demnă”, a mărturisit ea, descriind frământarea care i-a pus la îndoială decizia de a participa.

Gândul retragerii a apărut de două ori în mintea artistei. Motivele au fost, la început, de natură contractuală, dar foarte repede s-au transformat în îngrijorări legate de sănătatea ei mentală — îngrijorări ce păreau să cântărească mai mult decât oportunitatea de a urca pe cea mai mare scenă europeană a muzicii.

Diagnostic, terapie şi strategii de echilibru

După diagnosticul de ADHD, Dara a început un parcurs terapeutic care i-a schimbat perspectiva: ședinţe cu o terapeută, exerciţii de respiraţie, meditaţie, desen și jurnalizare. Aceste instrumente i-au oferit ancore în perioadele de stres intens, permiţându-i să gestioneze emoţiile în lumina atenţiei publice crescute.

Artista recunoaşte că sprijinul profesional a fost esenţial.

„Lucrez cu o terapeută și ea m-a ajutat să mă simt bine într-un loc plin de oameni. Cred că a făcut o treabă excelentă.”

„Lucrez cu o terapeută și ea m-a ajutat să mă simt bine într-un loc plin de oameni. Cred că a făcut o treabă excelentă.”

Pe lângă ajutorul psihologic, apelează la tehnici zilnice care să o readucă la calm atunci când anxietatea escaladează.

Decizia de a rămâne în competiţie a fost, în cele din urmă, una luată pas cu pas — cu evaluări constante ale riscurilor pentru sănătatea sa mentală. Alegerea a fost una curajoasă, dar şi atentă, bazată pe sprijin şi pe instrumentele dobândite în terapie.

Povestea Darăi scoate în evidenţă cât de complex poate fi drumul unui artist în faţa reflectoarelor: succesul public şi triumful pe scenă nu anulează lupta cu vulnerabilităţile personale. Victoria Bulgariei la Viena a venit după zile şi nopţi de muncă interioară, iar artista spune că, paradoxal, seara finalei a fost pentru ea momentul în care s-a simţit cel mai calm pe scenă.

„Vreau să am copii într-o bună zi. Vreau să fiu sănătoasă și asta este mult mai important decât să am succes în carieră.”

Mesajul ei pune în prim-plan priorităţile: sănătatea mintală şi echilibrul personal rămân, pentru Dara, mai importante decât orice trofeu sau notorietate. Povestea nu se opreşte la cântare; rămâne o mărturie despre căutarea echilibrului în contextul unei cariere care se accelerează fulminant.