Alexandra si Sebi sunt doi frati din Medias greu incercati de viata. Pe cand aveau doar 4 si respectiv 1 ani, mama le-a murit electrocutata, iar tatal i-a abandonat la orfelinat.
Dar cei doi frati au intalnic un cuplu cu suflet mare, care i-a iubit neconditionat, si le-au oferit caldura unui camin adevarat.
Intr-o casa frumoasa dintr-un cartier linistit al Mediasului, doi bunici cu suflete de poveste scriu, impreuna cu doi copii candva abandonati, acum ai lor, o poveste emotionata despre daruire neconditionata, caldura umana si dragoste. Sotii Victoria (60 de ani)si Eugen Groza (68 de ani) sunt oameni simpli, insa au inimi marinimoase, cum rar gasesti. Victoria a fost gestionara la magazinul unei fabrici de sticla din Medias, iar Eugen a lucrat tot acolo, sticlar.
De cativa ani sunt pensionari, au doua fete mari, casatorite, si trei nepoti.
Una dintre fetele naturale ale sotilor Groza a lucrat in urma cu multi ani la un orfelinat din oras. intamplarea fericita face ca parintii sa-si fi vizitat fiica la locul de munca in anul 2002.
Erau curiosi ce copii ingrijeste fata lor acolo.
I-au cunoscut astfel pe Sebi si pe Alexandra. Mama celor doi frati a murit electrocutata cand baiatul avea 1 an, iar sora lui 4. Dupa aceea, tatal lor i-a lasat in orfelinat.
Eugen Groza isi aminteste ca-n ziua in care a ajuns la orfelinat, Dumnezeu i-a zambit din spatele unei perechi de ochi mari, albastri.
„Cand am ajuns acolo la orfelinat, Sebi era cu doi prieteni, stateau jos si se jucau. Se uita la mine cu ochii lui albastri si a intins mainile sa-l iau in brate, nu mergea in picioare.
Atunci s-a creat o legatura care nu s-a desfacut nici in momentul de fata. Ne-au cucerit. Un fior a trecut prin noi. L-am luat in brate, m-am jucat cu el si au ramas ai nostri“, isi aminteste, emotionat, bunicul Eugen.
Tatal biologic al celor doi copii e acum in Ungaria. Ii mai suna din cand in cand, dar nu contribuie cu nimic la ingrijirea lor.
Cand vine in tara, foarte rar, ii viziteaza. Pentru copii, familia Groza inseamna parinti, bunici, dragoste, liniste si „acasa“.
„Nu a fost usor, dar, fiindca noi i-am iubit, nu ni s-a parut nimic greu. Am fost alaturi de ei cu tot ce am putut, am vrut sa se simta bine.
Ei sunt cuminti si ne asculta, se sfatuiesc cu noi, nu ne fac probleme. I-am luat pentru ca i-am iubit si i-am iubit tot mai mult pana in ziua de astazi“, incheie, emotionat, Eugen Groza.