Mara Bănică a făcut public, pe rețelele sociale, un mesaj tulburător despre o tragedie produsă la liceul unde învață fiul ei, Dima. O adolescentă de 15 ani, elevă a aceleiași instituții, și-a pierdut viața în weekendul anterior. Mesajul jurnalistei, publicat la 13 ianuarie 2026, s-a transformat într-un apel ferm la responsabilitate din partea instituțiilor care gestionează siguranța și sănătatea emoțională a copiilor.

Tragedia semnalată și reacția publică

Potrivit relatării făcute de Bănică, vestea a zguduit comunitatea școlii: colegi, profesori și părinți. Autoarea mesajului subliniază dificultatea reală a dialogului dintre părinți și adolescenți și punctează, cu amărăciune, lipsurile pe care le vede în sistemul de sprijin al elevilor.

„La Dima la liceu, o fetita de 15 ani s-a sinucis in weekend.
Nu, nu e o stire. Este un urlet al unui parinte care de cele mai multe ori nu stie si nu poate sa comunice real cu copilul lui adolescent. Pentru ca adolescentii nu sunt confortabili sa impartaseasca parintilor ce simt. Cauta un alt adult. Si cand nu-l gasesc? Ce fac? In scoli exista psihologi in acte si cam atat. Ei bifeaza niste cursuri si iau leafa. In urma nemuncii lor, uneori mor copii”

În intervenția ei, jurnalista deplânge faptul că, deși pe hârtie există psihologi și structuri de sprijin, în practică elevii rămân adesea fără un adult de încredere. Tonul mesajului este personal, apăsat, și aduce în prim-plan fragilitatea vârstei adolescenței, acolo unde tinerii au nevoie de consiliere, de suport emoțional și de intervenții reale, nu doar de proceduri bifate.

Apelul direct către autorități și școală

Postarea s-a transformat într-un strigăt public către decidenți și instituțiile cu atribuții în protecția copilului. Bănică cere ca semnalele venite din școli să fie tratate cu seriozitate, cu acțiuni concrete, nu cu anchete „pe hârtie”. Ea indică explicit nevoia de reacții rapide la cazurile de auto-vătămare din spațiile școlare.

„Vreau ca acest mesaj sa ajunga la cei responsabili de moartea acestui copil: ministru, protectia copilului..institutiile care trebuie sa se ocupe REAL de sesizarile scolilor, nu sa faca anchete pe hartii.
Sunt elevi care se automutileaza in toalete. Protectia Copilului din Sectorul 2 ce face in sutuatia asta? Ca stiti bine despre aceste cazuri? Ce ati facut??? Concret??? Imi vine sa urlu, ne mor copiii, sinecuristilor, incompetentilor, nepasatorilor!!!! Stat roman, ajutor! O mamă”

Mesajul public, intens și fără ocolișuri, evidențiază nevoia de mecanisme funcționale în interiorul școlilor: consiliere psihologică accesibilă, proceduri de intervenție și coordonare instituțională. Bănică își formulează solicitarea pe un ton direct, transformând experiența comunității din care face parte într-o temă de interes public.

În centrul mesajului rămâne invocarea urgentă a responsabilității statului – „Stat român, ajutor” – și a răspunsului pe care părinții îl așteaptă atunci când școala semnalează suferința elevilor. Cazul readuce în discuție cum pot fi ascultate mai bine vocile adolescenților și cum pot fi transformate procedurile în sprijin real pentru ei.