Nevasta unui popă dintr-un sat cu oameni săraci ajunge acasă de la oraş cu o rochie nouă. Când vede părintele pe etichetă preţul de 350 lei, se face foc şi pară:
– Păi bine măi Elefterio … Eu adun bănuț cu bănuț să putem și noi să trăim … Să avem mâncare şi să întreţin casa, iar tu?!

– Bărbate, nu m-am putut abţine, ispita a fost prea mare. Un demon mi-a tot şoptit la ureche: “Îţi stă foarte bine! Îţi stă foarte bine!”
– Păi şi de ce nu ai zis cum te-am învăţat eu: “Îndepărtează-te Satană de mine! … Îndepărtează-te Satană de mine!”

Aşa am făcut! … Așa am făcut! … Dar el a insistat: “Şi de la distanţă îţi stă foarte bine!”
Este un banc tratati-l ca atare!citeste si
Bulă îşi găseşte sora sărutându-se cu un tip, care era prietenul ei.

Acesta îi oferă lui Bulă o suta de lei.
Tipul:

– Tu nu ai văzut nimic acum, ai înţeles?

Bulă (înapoindu-i cinci zeci de lei):
– În regulă!

Tipul (mirat):

– De ce mi-ai dat înapoi bani?
– Bulă:

– De ce să plăteşti tu mai mult decât plătesc alţii?

Invățătoarea le spune elevilor săi de clasa I:
– Copii, alcătuiți fiecare câte o propoziție.
Bulă:

– Ana are mere.

– Bravo, Bulă!… Dar de unde știi? zise invățătoarea.
– Am văzut-o eu sub duș…