Darea de pomană pentru cei plecați dintre noi este unul dintre obiceiurile păstrate cu sfințenie în multe familii din România. La parastase și pomeniri se împart mâncare, băutură și diferite obiecte, iar uneori rudele aleg chiar lucrurile despre care știu că îi plăceau celui decedat.

Există însă o interpretare a acestui obicei pe care un preot o consideră greșită.

Părintele Daniel Avram atrage atenția că pomana nu trebuie înțeleasă ca și cum mâncarea sau băutura oferite ar ajunge la persoana decedată. Explicația sa schimbă perspectiva asupra unui obicei practicat de generații întregi.

Iar un indiciu important se ascunde chiar într-un cuvânt pe care aproape orice român l-a auzit după ce a oferit ceva de pomană: „Bogdaproste”.

„Mortul nu mănâncă, mortul nu bea”

Preotul Daniel Avram vorbește despre credința populară potrivit căreia celui mort ar trebui să i se împartă lucrurile pe care le consuma sau le prefera în timpul vieții.

Mesajul său este categoric: după moarte, omul nu mai are nevoile trupești pe care le avea în această lume.

De aceea, spune preotul, nu acesta este motivul pentru care creștinul face pomană.

„Mortul nu mănâncă, mortul nu bea, el nu are nevoie”, explică părintele, criticând ideea că ar trebui împărțite anumite produse doar pentru că persoanei decedate îi plăceau.

De aici apar și situațiile cunoscute în multe familii: se dă o anumită mâncare pentru că „asta îi plăcea”, o băutură preferată sau chiar țigări.

Potrivit explicației preotului, aici se poate pierde adevărata semnificație a gestului.

Atunci de ce se dă de pomană pentru morți?

Aceasta este diferența esențială.

Pomana este primită și folosită de cei vii. Cel adormit este pomenit, iar darul este făcut ca act de milostenie.

Cu alte cuvinte, nu îi dai mortului să mănânce. Oferi unui om viu un dar, în contextul pomenirii celui trecut la cele veșnice.

Din această perspectivă, valoarea gestului nu stă în încercarea de a reproduce masa preferată a celui decedat, ci în milostenie, rugăciune și pomenire.

Și tocmai aici intervine expresia pe care o rostim atât de des.

Ce înseamnă, de fapt, „Bogdaproste”

„Bogdaproste” nu este doar un cuvânt tradițional spus mecanic atunci când cineva primește ceva de pomană.

DEX îl definește drept un cuvânt de mulțumire adresat celui care dă ceva de pomană. Din punct de vedere etimologic, termenul provine dintr-o formulă slavă; Dicționarul Etimologic Român indică sensul „Domnul să-i ierte (pe morții tăi)”.

În alte surse lexicografice vechi apare și asocierea formulei cu ideea de „Dumnezeu să primească”.

Așadar, expresia pe care românii o folosesc de generații este legată direct de pomană, mulțumire și pomenirea celor morți, nu de ideea că persoana decedată ar consuma efectiv ceea ce a fost împărțit.

Greșeala asupra căreia atrage atenția preotul

Problema nu este, așadar, faptul că oamenii dau de pomană.

Din contră, mesajul preotului vizează felul în care este înțeles gestul.

Când cineva spune „îi dau asta pentru că îi plăcea” și ajunge să creadă că mortul ar avea nevoie efectiv de mâncare, băutură sau alte lucruri materiale, obiceiul popular riscă să fie confundat cu sensul religios al pomenirii.

Pomana este destinată celui viu care o primește, iar fapta de milostenie este făcută în contextul pomenirii celui adormit.

Ce se poate da de pomană

În tradiția românească se împart frecvent pâine, colivă, fructe, alimente gătite, dulciuri sau alte lucruri folositoare.

Însă explicația preotului pune accentul mai puțin pe întrebarea „Ce îi plăcea mortului?” și mai mult pe rostul gestului.

Dacă darul ajută un om și este oferit cu credință și cu gândul la cel adormit, pomana își păstrează caracterul de faptă de milostenie.

De aceea, afirmația „nu mai dați de pomană pentru morți” nu trebuie interpretată ca un îndemn de a renunța la pomenire sau la milostenie. Ideea exprimată de preot este alta: nu dați cu credința că mortul mănâncă sau bea ceea ce împărțiți.

Această diferență explică de ce un obicei atât de cunoscut poate fi practicat de foarte mulți oameni, dar înțeles diferit.