Părintele Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni sugerează evitarea sărutării icoanelor, în special a celor de lemn, explicând că saliva poate afecta pigmentul și culorile acestora. El subliniază că gestul de a săruta icoana nu reprezintă un grad mai înalt de evlavie și că oamenii care doar o ating nu sunt mai puțin credincioși.

Relatând o experiență personală care l-a convins să își schimbe abordarea, părintele Calistrat povestește cum, atingând racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, a simțit o căldură intensă, similară celei de la o sursă de căldură. De atunci, preferă să atingă moaștele sau icoanele doar cu un obiect vestimentar, cum ar fi fesul pe care îl poartă, pe care îl pune pe cap după ce îl apropie de relicvă, ca un simbol al atingerii sfințeniei.

„Nu este nevoie să săruți icoana pentru a fi un gest autentic de credință. Chiar și atingerea ușoară a marginii icoanei este semnificativă,” explică părintele. El consideră că sărutul poate fi uneori exagerat, în special atunci când oamenii aplică ruj pe icoană sau lasă urme, acțiuni care pot duce la degradarea icoanelor.

Părintele atrage atenția asupra tendinței de a crea controverse inutile pe subiecte religioase: „Nu ar trebui să căutăm motive de dispută în detalii neesențiale. Uneori exagerăm și ne agităm inutil,” încheie acesta.