Parintele Sofian: ”Sa va spun o mica istorioara de la inchisoare. Cineva a fost inchis si a stat 20 de ani in inchisoare, un tanar imbatranit in suferinte.
Intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea si si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc ca sa-si curme viata.
Si-a adus aminte insa, ca in tinerete, cand era liber, bunica ii spunea: „Cand ai un necaz mare, sa te rogi Maicii Domnului!”.
Si-a adus aminte de acest lucru, si spunea el: „Catre Mantuitorul n-aveam curajul sa ma rog – pentru ca a avut si omul acesta greselile lui – dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi, m-am rugat! Scurt.
O rugaciune la disperare: „Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici! Ajuta-ma!”.
Se ruga in celula. Si peste cateva clipe vede intrand prin usa inalta a celulei o faptura in alb cu un Prunc in brate: „M-ai chemat! Am sa te ajut. Fii in pace!”. Si a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat dupa aceea la ancheta.
L-au mutat intr-un alt loc, la Polul Nord undeva, si toata viata lui de dupa aceea – ca a trait inca multi ani in inchisoare – a avut o viata foarte linistita in sufletul lui, desi suferintele din afara erau destul de grele din cand in cand. Maica Domnului l-a ajutat in momentul urmator dupa rugaciunea sa.
Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o. El mi-a spus-o. Si in inchisoare nu se minte! In inchisoare spune fiecare ce are curat in inima lui. Mi-a spus bietul om ce a patit si cum i s-a rezolvat problema lui.
De Maica Domnului se bucura toata faptura! „Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine!”
Sa o avem pe Maica Domnului in constiinta noastra ca pe aceea care, nascandu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucura, fiindca ea este plina de dar, toata faptura, adica toti ingerii si toti oamenii cei drept credinciosi.
Se bucura de Maica Domnului pentru aceasta calitate a ei, ca a fost aleasa de Dumnezeu Tatal, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfant S-a pogorat peste ea, pentru ca ingerul binevestitor i-a adus salutul:
„Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine”, a numit-o „binecuvantata intre femei”, pentru ca Sfanta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfant, sa o cunoasca pe verisoara sa Maria ca Maica Domnului:
„De unde mie cinstea aceasta, sa vina Maica Domnului meu la mine?”, iar aceste cuvinte le-a spus dupa ce a izbucnit din sufletul sau cu bucurie si sub puterea Duhului Sfant: „Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau” (Luca 1, 42-43).
Mai apoi, o femeie a ridicat glas din popor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, pe cand Domnul Hristos vorbea si era impresionata de invatatura Lui si a zis: „Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt”, iar Domnul Hristos a raspuns: „Adevarat, fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l implinesc pe el” (Luca 11, 27-28).
In aceste cuvinte de lauda aduse de ingerul binevestitor, rostite de ingerul binevestitor, rostite de Sfanta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor si a fericit-o pe Maica Domnului, in aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfanta noastra Biserica il aduce Maicii Domnului.