Povestea Elenei, o româncă care s-a angajat în Italia, este profund tragică. „În timp ce mâncam un mic dejun sumar sub pătura noastră, lacrimile îmi udau obrajii”, își amintește ea.
Experiența româncei care a lucrat ca servitoare într-un „palat” în Italia ilustrează suferința prin care trec femeile care pleacă în străinătate în căutarea unei vieți mai bune. Elena a plecat cu hotărârea de a nu se lăsa niciodată umilită, dar s-a trezit în rolul de „servitoare” la palat, unde muncea până la epuizare pentru „contesa”. A avut grijă de bătrâni care economiseau la apă caldă și hârtie igienică, precum și de alți pensionari care numărau fiecare înghițitură.
„Am început să lucrez în Italia, la Palermo. Nu vorbeam italiana și eram plătită cu doar 500 de euro, iar în schimb aveam întreaga casă a contesei Ana de curățat. Ea mă chema mereu ‘fetiță’ sau ‘drăguță’, niciodată pe numele meu. Palatul avea trei etaje cu balcoane și plante în jur, iar dimineața trebuia să curăț frunzele plantelor de praf.”