Vladimir Găitan, actorul cu o carieră strălucitoare, dar cu o viață presărată de încercări, s-a stins din viață în 2020, pierzând bătălia cu temuta boală, cancerul limfatic. Viața lui a fost sculptată în timpurile complicate ale comunismului, perioadă în care a fost martor și victimă a dictaturii ideologice, o realitate ce a influențat profund dezvoltarea sa.
Vladimir Găitan, cu trăirile sale complexe și drumul său în lumea artei, a lăsat o amprentă puternică în istoria cinematografiei românești și în inimile celor care au admirat talentul și pasiunea sa pentru teatru și film. Desigur, povestea sa impresionantă rămâne un exemplu al forței umane de a depăși obstacolele și de a găsi frumusețea în mijlocul provocărilor.
Vladimir Găitan a crescut fără tată
Născut la Suceava pe 2 februarie 1947, Vladimir Găitan a traversat o copilărie marcată de absența tatălui său, arestat de Securitate. La doar 4 ani, tatăl său a fost răpit de autorități, revenind abia după aproape cinci ani, când Vladimir era deja în clasa a doua. Acest gol din copilărie a fost umplut de povestea bunicii, care îi spunea că tatăl său a plecat la facultate. Adevărul dureros i-a fost dezvăluit abia mai târziu.
„Foarte târziu am stat cu el de vorbă, ca de la bărbat la bărbat. Ne-am întâlnit prin anul I de facultate, a venit la Bucureşti. Eu eram la cămin şi ţin minte că am băut cu el la Tosca un coniac.
Atunci am fumat prima oară de faţă cu el şi mi-a povestit de puşcărie şi tot ce s-a întâmplat. N-a avut nicio altă vină decât că a fost decorat cu „Eliberarea Odesei”. O decoraţie pe care a primit-o împreună cu toţi cei care au fost răniţi atunci.”, povestea Vladimir Găitan.
A îmbrățișat actoria de la o vârstă fragedă
Cu toate acestea, Vladimir Găitan a depășit aceste provocări și a ales calea artei. În 1969, a debutat în cinematografie cu filmul „Reconstituirea”, un pas care avea să îi deschidă ușa către lumea teatrului și a filmului românesc. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică în 1970, sub îndrumarea profesorilor George Carabin și Elena Negreanu, Găitan a devenit repede cunoscut pentru interpretările sale memorabile în piese de teatru consacrate.
Pe scena Teatrului de Comedie, a contribuit la realizarea unor producții notabile precum „Trei surori”, „12 oameni furioși” și „Turnul de Fildeș”. Deși s-a bucurat de succes în cinematografie, cucerind publicul cu roluri marcante, Vladimir Găitan nu s-a limitat la statutul de actor talentat. Personalitatea sa puternică și exigentă a contribuit la consolidarea respectului și aprecierii colegilor săi.
Marea iubire a lui Vladimir Găitan
În anii ’80, în perioada vârfului carierei sale, Vladimir Găitan a întâlnit-o pe Tünde, femeia care avea să îi devină soție. În ciuda faptului că Tünde era iubita colegului său, Vlad Rădescu, Găitan nu s-a descurajat. Dragostea lor a înflorit rapid, culminând cu căsătoria după doar trei luni de relație. Găitan a mărturisit că a fost cucerit de frumusețea și farmecul tinerei.
„Am o soţie superbă, o femeie care şi-a înţeles menirea şi care s-a sacrificat pentru noi, ea fiind absolventă a Institutului de Educaţie Fizică şi Sport.
A fost doi ani profesoară de sport, foarte iubită de elevi. Şi astăzi întâlneşte pe stradă oameni în toată firea, care îşi amintesc de doamna profesoară sau dirigintă Tunde Găitan. Clasele ei veneau la noi acasă şi făceau cheful de sfârşit de an”, rememora actorul.