Doamne Iisuse Hristoase! Fie mila Ta asupra copiilor mei (numele), păzeşte-i pe ei sub acoperământul Tău, ocroteşte-i de toată pofta, depărtează de la ei pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, deschide-le urechile şi ochii inimii, dăruieşte umilinţă şi smerenie inimilor lor. Doamne!

Cu toţii suntem zidirea Ta: îndură-Te de copiii mei (numele) şi întoarce-i pe drumul cel bun. Mântuieşte-i, Doamne, şi miluieşte-i pe copiii mei (numele) şi luminează-le mintea cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale, povăţuieşte-i în calea poruncilor Tale şi învaţă-i, Mântuitorule, să facă voia Ta, că Tu eşti Domnul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

“Avem nevoie să ne punem copiii înaintea lui Dumnezeu. El i-a făcut. El îi cunoaşte. El îi iubeşte de milioane de ori mai tare decât ne putem noi închipui. Uneori, citim versetele 38-39 din capitolul 8 al Epistolei către Romani ca şi cum s-ar referi doar la noi. Uităm că şi pe copiii noştri îi iubeşte tot la fel.

Noi ţinem aceste daruri – copiii noştri, pe care Dumnezeu îi iubeşte atât de mult – şi credem că îi deţinem. Pentru că, de fapt, ne purtăm faţă de ei ca şi cum ar fi proprietăţile noastre. Deseori, gândim că rolul primordial al unui părinte este protejarea copilului. Cu siguranţă, face parte din îndatoririle noastre să avem grijă de proprii copii şi să prevenim răul, atunci când este posibil.

Orice decizie pe care o luăm în locul copiilor este una pe care ei nu şi-o pot asuma. Şi mai avem un sprijin, ca părinţi. Maica Domnului, care întotdeauna se roagă pentru toată lumea, va călăuzi cu rugăciunile sale puternice, rugăciunile noastre slabe şi fără nădejde către faţa lui Dumnezeu. Să o rugăm pe ea să ne ajute să punem înaintea lui Dumnezeu copiii, pe care El Însuşi ni i-a dăruit“