„Eu aș retrage dreptul la vot tuturor pensionarilor (…) Pai cum sa îmi decidă mie viitorul un moș senil care iese din secția de votare și dă colțu’ ”– acesta este mesajul unui tânăr, postat pe facebook.

Iată răspunsul fenomenal al bătrânei:

”Dragii mei tineri, când încă făceați pipi în pantaloni și caca la oliță, moșul acesta era ceva mai tânăr. Și vă era părinte. Da, poate acum este senil și azi sau mâine va da colțul. Însă ar trebui să vă aduceți aminte că pe vremuri vă ștergea la fund, punea reșoul în priză să facă cald, când vă schimba scutecul, sau vă ținea în brațe, legănându-vă, acoperindu-vă cu pături, ca să nu vă fie frig în casele pe care comunismul le ținea la limita înghețului.

Moșul acesta își rupea hainele ca să vă aducă două portocale sau o bucată de carne. Apoi vă spunea, zâmbind, să mâncați totul, întrucât el este sătul, cu toate că-i ghiorăiau mațele de foame. Se scula la două noaptea (vară sau iarnă), ca să prindă o sticlă de lapte, tot pentru voi.

Tot el vă trimitea pachete pline cu bunătăți la căminul studențesc, precum și bani, în timp ce el cu baba lui (și ea mai tânără pe atunci) mâncau zile în șir fasole, cartofi sau borș de sfeclă. Voi cheltuiați banii pe bere cu prietenii, ei lăcrimau acasă, bând o cană de apă și numărându-și fiecare bănuț pentru copilul lor.

Gândiți-vă că fără ei nici măcar nu ați fi existat

Mai înainte de a da cu pietre în bătrânul care vă este părinte, bunic, vecin, unchi sau mătușă, gândiți-vă că fără ei nici măcar nu ați fi existat. Spuneți că au fost lași pentr că nu s-au împotrivit regimului comunist. Poate că aveți dreptate. Însă au fost lași și pentru că existați voi. Au fost lași și pentru ca să vă apere pe voi.

V-ar fi fost mai bine la casa de copii, cu părinții uciși sau în închisori? Curajul lor – dacă ar fi fost – era unul dement într-o societate care-ți punea pumnul în gură și te băga la pușcărie sau te ucidea în bătaie. Un asemenea curaj v-ar fi făcut orfani cu siguranță. Ați fi fost mai fericiți? Ați mai fi avut astăzi aceste drepturi (chiar și acela de a fi nesimțiți) dacă n-ar fi murit oameni în 1989? Puteau să trăiască și să ajungă astăzi moși și babe. Să nu le pese, să stea acasă, să-și păzească spatele.

Nu cred într-un viitor condus de un asemnea tânăr. Nu cred într-un viitor în care ne batem joc unii de alții, tinerii de bătrâni pentru că sunt mai în vârstă, sau mai neputincioși, bătrânii de tineri pentru că sunt imberbi și fără experiență. Nu cred într-un viitor în care nu avem respect unii față de alții. Nu cred într-un viitor în care drepturile se acordă numai unora.

Sper ca tocmai tinerii să fie primii care să vocifereze împotriva unor astfel de discriminări. Și mai trăiesc cu speranța că asemenea specimene sunt rare, că tinerii își iubesc părinții și bunicii bătrâni, la fel cum cei din urmă își iubesc copiii și nepoții. Altfel lumea asta s-ar duce dracului”. (sursa: internet).