La Conferința de securitate de la München, Ursula von der Leyen a readeschis discuția despre cum își apără Europa propriul teritoriu și cum poate decide mai repede în fața crizelor. Președinta Comisiei Europene a indicat că tratatele Uniunii oferă instrumente concrete ce trebuie puse în mișcare fără ezitări, iar mesajul central a vizat responsabilitatea comună pentru securitate și nevoia de a depăși blocajele instituționale.

Apărare reciprocă și articolul 42(7)

Von der Leyen a ancorat dezbaterea în cadrul legal existent, insistând că apărarea nu este doar un principiu politic, ci o obligație prevăzută de articolul 42(7) din Tratatul UE. Potrivit acesteia, solidaritatea nu mai poate fi tratată ca un exercițiu opțional, ci ca un angajament ce trebuie onorat în orice scenariu de agresiune.

„Apărarea reciprocă nu este o sarcină opţională pentru Uniunea Europeană. Este o obligaţie prevăzută în propriul nostru tratat – articolul 42(7)”, a afirmat von der Leyen. „Este angajamentul nostru colectiv să ne sprijinim reciproc în caz de agresiune sau, mai simplu spus: unul pentru toţi şi toţi pentru unul. Şi acesta este sensul Europei”.

În aceeași cheie, autonomia strategică a Uniunii a fost prezentată ca parte a unei arhitecturi de securitate complementare alianței euro-atlantice. NATO rămâne pilonul fundamental, însă clauza de apărare mutuală din tratatele UE este privită drept o „plasă de siguranță” în situații în care contextul transatlantic ar putea deveni mai puțin predictibil.

Vot cu majoritate calificată și semnalele către NATO

Un alt accent a vizat felul în care sunt luate deciziile. Șefa executivului european a sugerat că depășirea unanimității acolo unde tratatele permit ar accelera reacția UE în materie de securitate și industrie de apărare, permițând inițiativelor strategice să nu fie ținute pe loc de dreptul de veto.