Mesajul său a surprins, dar a venit cu explicații despre modul în care cei mici se regăsesc într-o singură „gașcă” și cum păstrează legătura, indiferent de distanțe.

Declarațiile sale descriu o familie unită, în ciuda drumurilor diferite ale părinților. Tonul este asumat, cald, iar accentul cade pe răbdare, împreună cu responsabilitatea de a ține aproape toți copiii, fie că locuiesc în România sau peste ocean.

„Nouă” într-o singură familie: copiii lui Cristi Borcea și rolul Valentinei

Cristi Borcea este tatăl a 9 copii. Din prima căsnicie, cu Mihaela, s-au născut Melissa, Patrick și Angelo. Ulterior, alături de Alina Vidican, au venit pe lume George și Gloria. Din relația cu avocata Simona Dana Voiculescu s-a născut Carolyn Christine. Din 2018, Borcea formează un cuplu stabil cu Valentina Pelinel, împreună având trei copii: Milan și gemenele Indira și Rania.

În discursul ei, Valentina subliniază că nu „împarte” copiii pe categorii și că își asumă un rol activ în viața tuturor. Mesajul e limpede: sprijin necondiționat și același tratament pentru fiecare.

„Trei am făcut, dar am nouă. Ce zici de mine?”

„Trei am făcut, dar am nouă. Ce zici de mine?”

Afirmația surprinde prin simplitate și prin felul în care schimbă perspectiva: pentru Valentina, contează comunitatea, nu doar legăturile biologice.

Dincolo de acte: vacanțe împreună, legături la distanță

Relațiile dintre frați sunt descrise ca fiind vii, cu inevitabile „tabere” de vârstă sau interese, dar cu un final comun: se strâng laolaltă. Valentina vorbește despre călătorii repetate peste ocean și despre lunile de vară petrecute la aceeași adresă, când casa devine „plină” și gălăgioasă — în sensul bun.

„Sunt o gașcă mare de 9, suntem alături de ei și îi susținem necondiționat. Evident că se mai formează tabere, dar la final toți se iubesc și păstrează legătura, indiferent unde se află în lume. Eu merg de câteva ori pe an cu ei în America, asta ca să petreacă timp cu cei trei frați care locuiesc acolo. La rândul lor, ei vin la noi în vacanța de vară două luni. E casa plină, dar e frumos când îi vezi atât de fericiți împreună. Milan e foarte atașat de Alex și plâng ori de câte ori sunt nevoiți să se despartă după vacanță și să revină la casele lor, unii la Miami, alții la București. Dar știi cum se spune, lumea e mică și iubirea o face și mai mică. Despărțirile sunt atât de grele, că îmi vine și mie să plâng. Se iubesc tare, iar asta ne face fericiți”

„Sunt o gașcă mare de 9, suntem alături de ei și îi susținem necondiționat. Evident că se mai formează tabere, dar la final toți se iubesc și păstrează legătura, indiferent unde se află în lume. Eu merg de câteva ori pe an cu ei în America, asta ca să petreacă timp cu cei trei frați care locuiesc acolo. La rândul lor, ei vin la noi în vacanța de vară două luni. E casa plină, dar e frumos când îi vezi atât de fericiți împreună. Milan e foarte atașat de Alex și plâng ori de câte ori sunt nevoiți să se despartă după vacanță și să revină la casele lor, unii la Miami, alții la București. Dar știi cum se spune, lumea e mică și iubirea o face și mai mică. Despărțirile sunt atât de grele, că îmi vine și mie să plâng. Se iubesc tare, iar asta ne face fericiți”

Elementele care țin familia ancorată în același ritm sunt simple și repetitive: vizite „de câteva ori pe an” în America, revederi în Miami și București, două luni de vacanță de vară petrecute împreună. În acest cadru, Milan și Alex par a avea o conexiune aparte, iar despărțirile devin dificile pentru toți.

Dincolo de titulaturi, mesajul transmis rămâne despre coeziune și timp petrecut împreună. Iar pentru Valentina Pelinel, a vorbi la plural despre copiii familiei înseamnă a-și asuma zilnic rolul de liant între frați aflați la mii de kilometri depărtare.